Alexander

Capitolul III

        Era aproape cinci dimineața când am ajuns acolo. Nu speram să găsesc pe cineva, însă aveam de gând să dau târcoale locului, să văd dacă există semne că cineva chiar își face veacul pe acolo și să mă conving dacă puștiul a spus adevărul sau nu. Dar, se pare că atmosfera era agitată în fabrică. Luminile erau aprinse și aparent era liniște. Am oprit motorul la distanță, lăsându-l după niște tufe pentru orice eventualitate și m-am apropiat pe jos. Am început să aud voci, atât de bărbați cât și de femei, una dintre ele strigă ceva, dar vocea unuia dintre bărbați o acoperi imediat:

       — Taci, târfă! Acum vorbesc eu!

        M-am oprit. Am ascultat, dar vocile s-au calmat, așa că am înaintat până la primul geam. Am încercat să mă uit prin el și tot ce am văzut au fost doi bărbați care stăteau cu spatele la mine, înainte să simt un metal rece și tare apăsându-mi ceafa.

        La dracu'!

       — Tu cine pula mea ești? Am auzit o voce nervoasă și am ridicat mâinile.

       — Am auzit că aici îi pot găsi pe Mascați.

       — Cine întreabă?

       — Alexander Sima.

        Pauză. Pași, apoi o mână mă prinse de umăr, mă întoarse și mă împinse de la spate:

       — Mergi, ordonă el. Intră în fabrică!

        Încă nu îi văzusem fața, dar nici nu conta, pentru că aveam un pistol în ceafă care putea să îmi zboare creierii în orice moment. Am intrat în fabrică și am văzut o tipă în genunchi, cu ciorapii rupți și cu o dâră de sânge curgându-i dintr-o nară. Un bărbat cu bască în cap și îmbrăcat în haine largi număra un teanc de bani lângă ea, alte trei stăteau lipite una de cealaltă, privind bărbații cu teamă și dispreț. Printre utilaje erau un birou, la care stătea un alt bărbat brunet, bărbos și făcut și mai multe cutii de depozitare, dulapuri cu sertare și într-un colț, o dubă.

       — Lipsesc bani de aici, Caramel! Nu mă face să îți mai fut una ca să vorbești! Se răsti tipul cu bască la femeia de jos.

       — Numele meu este Linda, spuse ea încet, cu voce tremurândă, dar sigură, și apreciam curajul ei.

       — Mă doare în cur, scuipă pe jos, lângă ea. Numele care aduce bani e Caramel. Și acum, banii! Urlă ultimul cuvânt, făcând-o să tresară.

       — Sunt la noi! Spuse una dintre cele trei femei. Am avut nevoie de niște bani, iar Li... Caramel ne-a împrumutat. Îi aducem mâine, promit!

        Celelalte au dat din cap în semn de afirmație și bărbatul făcu un semn disprețuitor din mână, iar acela a fost semnalul că e timpul ca ele să o șteargă de aici. Cea care a vorbit a venit repede lângă Linda, a ajutat-o ca să se ridice și au ieșit grăbite din fabrică.

       — Ale dracu' târfe, nu mai știu nici să se fută! Exclamă bărbatul cu bască și ceilalți râseră, inclusiv cel din spatele meu.

        Bărbosul de la birou se ridică, mă măsură din priviri și se apropie de mine, întrebând:

       — Ăsta cine mai e?

       — Era afară, la geam. Întreabă de Mascați.

       — Ce vrei? Mă întrebă, scoțând pachetul cu țigări și plasând una între buze, făcându-mă conștient de cât de mult trecuse de când eu nu mai fumasem. Droguri, bani, o curvă?

       — Câteva răspunsuri, am spus.

        Bărbatul tocmai își aprinse țigara, trase o dată din ea, apoi începu să râdă, ceilalți imitându-l.

       — Ai tupeu să vi aici și să ne iei la întrebări? Mă privi pe sub sprâncene. Băiete, știi ce le facem noi celor care ne deranjează?

        Scoase un briceag pe care îl deschise cu o mișcare bruscă, insesizabilă. Se apropie de mine și îmi trecu vârful cuțitului peste șliț, apăsând uneori până la limită.

       — Nu am venit să deranjez, am spus la fel de sigur pe mine, deși trebuie să recunosc că se legase din start de ce aveam eu mai scump pe lumea asta. Vreau doar să vorbim.

       — Ești polițai? Se încruntă el, prinzând de gâtul tricoului și rupându-l în două.

        Nici urmă de microfon, dacă asta căuta. Și nici armă nu aveam, deci se relaxă puțin.

       — Cum ziceai că te cheamă?

       — Alexander Sima.

       — Acel Sima?

       — Tata.

       — Aham. Deci, tăticul nu îți face toate poftele?

       — Vreau să vorbim de Aron, am schimbat subiectul și eram hotărât sa nu plec de aici până când nu aflu ceva. Aron Trif.

       — Ce-i cu el?

       — E clientul tău?

       — E clientul tuturor. Și dacă îl știi, să îi spui că într-o săptămână vin după bani.

       — Nu îl cunosc personal, oricum el...

       — Mă doare în pulă. Dacă ai întrebat de el, îl cunoști. Acum, băgați în el o bătaie bună. Să nu plece cu mâna goală de la Mascați, râse, trăgând din nou din țigară.

        Atunci am reacționat. M-am întors brusc și l-am lovit pe cel care ținea arma cu mâna, aceasta zburând lângă perete. Imediat i-am băgat un pumn în burtă, dar cineva din spate mă lovi în spatele genunchiului cu atâta putere, încât am căzut în genunchi. Bărbatul cu arma veni nervos și îmi întoarse una în moacă, de mi-am simțit propriul sânge în gură. L-am prins de ouă fiindcă atât îmi permitea poziția și am strâns cu toată puterea, acesta țipând ca o pizdă de durere. Mi-am mai primit una între coaste, iar asta mă lăsă fără aer. Am simțit șuturile în abdomen, spate și în coaste în timp ce mă zvârcoleam pe jos, încercând de fiecare dată ca să mă ridic, dar o altă lovitură mă punea la pământ din nou. Nu mai simțeam durerea cum simțeam adrenalina pulsându-mi în vene, iar la un moment dat, bărbosul spuse:

       — Destul! Ridicați-l!

        Călăii mei m-au prins de sub brațe, ridicându-mă în picioare. Mi-am îndreptat poziția pe cât posibil, conștient de fiecare lovitură pe care o primisem, și am scuipat tot sângele din gură pe jos.

       — Ești călit, băiete, spuse bărbosul, privindu-mă fix. Hector e numele meu, caută-mă dacă vrei să te ocupi de chestii serioase.

        L-am privit câteva clipe, apoi am scuipat iar pe jos și m-am întors, ieșind singur din fabrică, clătinându-mă și simțind cum o parte a feței deja începe să se umfle. Mi-am căutat motorul și m-am urcat nesigur pe el, simțind o durere acută de fiecare dată când respiram, dar am pornit înapoi spre centrul orașului. Urma să o sun pe Isabel, iar dacă ea nu avea de gând să vorbească cu mine, mă gândeam serios să o las baltă de tot.