Alexander

Capitolul II

        Panda vorbea cu doi oameni care aveau cască cu microfon, gesticulând. La un moment dat unul dintre ei a plecat, iar celălalt a început să verifice anumite chestii la BMW-ul meu albastru parcat lângă margine, pe traseu.

       — Bun, ai venit, mă prinse grasul de umăr. Fi atent, urcă și dă vreo două ture, ca să te obișnuiești cu terenul. Apoi parchezi acolo, pe numărul trei, îmi indică locul de start, semnalizat și numerotat, și aștepți să înceapă cursa.

       — Atât de simplu? Am rânjit.

       — Atât de simplu, dădu din cap, lovindu-mă încurajator peste spate.

       — Și copilotul meu? L-am întrebat, privind în jur.

       — N-ai, spuse tușind, iar eu l-am privit cu ochi mari.

       — Glumești!

       — Tu de ce crezi că sumele sunt atât de mari la pariurile astea? Șuieră Panda, aplecându-se spre mine. Dă-l dracu' de copilot, te descurci tu! Fii atent la mișcările celorlalți și fă pe naiba în patru să câștigi astăzi!

       — Floare la ureche, am pufnit, apoi mi-am pus casca și am urcat în mașină.

        Copilotul în general are mai mult un rol administrativ, dar el calculează timpii, gândește traseul. M-ar fi ajutat în aceste momente să știu că cineva care a mai făcut asta este în mașină cu mine. Am făcut câteva ture de teren, testând frânele, ambreiajul, modul în care aluneca în curbe, în drift. M-am parcat cuminte unde mi-a spus nenorocitul de Panda, pentru că doar el m-a convins să fac asta, și am văzut-o pe blondă cum se așează bosumflată lângă portofelul ei pe două picioare. Am fluturat degetele spre ea în semn de salut, zâmbind drăcește și m-am amuzat copios când i-am văzut expresia feței.

        Agitația din jur m-a făcut să fiu atent la ceilalți concurenți, care soseau unul câte unul. Erau încă doi bărbați și o fată, ceea ce m-a surprins puțin. Aveam de făcut cinci ture, cot la cot, iar cine ieșea pe primul loc era câștigător. Fără alte reguli prea aspre de respectat, ne-am pregătit de start. O tipă super tunată, îmbrăcată doar într-un costum de baie și o pereche de pantofi cu toc veni cu un steag în fața noastră, zâmbind seducător. Îl ridică în aer, ne privi pe rând, apoi în aplauzele și fluierăturile bărbaților, îl coborî brusc, făcându-ne să pornim în viteză. Și coincidență, am rămas al treilea după start, iar la scurt timp m-a depășit și gagica care conducea Mitsubishi-ul. Ok, asta nu era de bine, dar nici faptul că ei aveau experiență și au bătătorit terenul acesta și la celelalte curse nu mă ajuta prea mult. Am tras aer în piept, inspirând adânc și am apăsat accelerația, luând o curbă care m-a propulsat printre mașinile trei și doi, apoi am îndreptat volanul și am bruscat ambreiajul, accelerând continuu, până am ajuns în fața celui de pe locul doi. Am auzit mulțimea aclamând mișcarea periculoasă, dar nu era cazul să mă las distras acum. Cel de pe primul loc se ținea tare și în spatele meu, Honda aceea încerca să se strecoare. Am tras de volan dreapta când Honda reuși să își bage botul între mine și marcaje, riscând o lovitură sănătoasă. În schimb, m-am ales cu o zgârietură care îmi făcu pielea de găină și m-a durut sufletul instant pentru mașină. Am turat motorul, accelerând până l-am prins din urmă pe cel din fața mea. Nu aveam șanse să trec pe lângă el, însă la ultima curbă, încercând să mă blocheze, a lovit parapetul și s-a învârtit trei sute șaizeci de grade, blocându-l și pe cel cu Honda. Am trecut linia de finish într-o stare euforică, încă uimit că am reușit să fac asta. Uralele se auzeau de peste tot și am coborât din BMW, aplecându-mă și sărutând capota, apoi ridicând învingător mâinile în aer!

        Am câștigat!!!

        Panda apăru lângă mine cu o sticlă scumpă de șampanie în mâini, scuturând-o și stropindu-mă tot. Am scos limba spre el, râzând și ne-am îmbrățișat, simțind gustul victoriei.

       — Sunt mândru de tine, băiete! Sunt mândru! Repetă el, cu gura până la urechi.

       — Frumoasă cursă, am auzit o voce de femeie din spatele meu și când m-am întors, tipa din Mitsubishi era acolo. O brunetă aproape creolă, senzuală și înaltă îmi zâmbea în costumul ei alb. Adelina, spuse, și întinse o mână spre mine.

       — Alexander, am răspuns salutului, zâmbind și eu.

       — Bănuiesc că rămâi la un pahar, chiar sunt curioasă cum ai făcut mișcarea aia, spuse.

       — Probabil altă dată, m-am scuzat. Trebuie să ajung undeva.

       — Nici o problemă, schiță iar un zâmbet, apoi se îndepărtă, fluturându-și părul.

       — Noi doi chiar trebuie să purtăm o discuție serioasă despre femei, dădu Panda din cap, încruntat. Încetează să le mai refuzi, pentru numele lui Dumnezeu! Vrei să rămâi cu scula în mână toată viața? Mă întrebă supărat, aproape dezamăgit și am pufnit în râs.

       — Calmează-te, Păndiță, știu ce fac. Și vorbesc serios, trebuie să plec. Mă poate duce șoferul tău?

       — Sigur, sigur, afirmă el abătut. Se pare că voi sărbători singur. Hai, du-te, vorbim altă dată.

        L-am bătut peste spate și m-am grăbit spre camera unde îmi erau hainele, pentru a mă schimba și a mă întoarce în oraș. Informatorul meu, un anume Lazăr, mă aștepta deja de cincisprezece minute la bar și am băgat prima scuză care mi-a venit în minte.

       — Bere? Întrebă, arătând spre paharul lui, dar am făcut semn din cap că nu, pentru că mi-am luat un pahar cu tărie. Ridică din umeri și luă o gură.

       — Ai spus că știi ceva despre Aron.

       — Da, râgâi el, apoi continuă. E un păduche. Nu știu cum a supraviețuit până acum, pufni.

       — La ce te referi?

       — Marfa pe care o consumă. Și nu e doar asta, frate, dar se împrumută de la oricine poate. Cu bani puțini bineînțeles că își ia doar marfă proastă, apoi îi duce pe toți cu zăhărelul. A ajuns atât de rău, încât nimeni nu a mai vrut să îi dea nimic. Era în sevraj când am vorbit cu el. Tremura, avea dureri, slăbise mult. Mi-a spus că singura cale de a scoate o sumă atât de mare, pentru a acoperi toate datoriile, este să apeleze la "Mascați".

       — "Mascați"?

       — Știi tu, un clan care se ocupă cu droguri, prostituate, chestii de genul, aproape șopti, privind în jur. Sunt sălbatici de fel, nu te încurci cu ei dacă nu ai cu ce, toată lumea știe asta. Sunt în stare să îți înfigă un cuțit în inimă în mijlocul străzii. Și Aron cred că e extrem de disperat, dacă a ajuns tocmai la ei. La cum arată, sper să moară înainte să îl găsească, pufni, mai luând o gură de bere.

        Am dat peste cap paharul, lăsând băutura să îmi ardă gâtul, apoi l-am trântit pe masă.

       — A făcut-o deja, am spus grav, ridicându-mă și scoțând portofelul din buzunar.

       — A murit? Mă privi Lazăr cu ochi mari. Asta da veste!

        Am pus câteva bancnote mari pe masă.

       — Unde îi găsesc?

        Băiatul încremeni, apoi începu să se bâlbâie: 

       — Nu... nu cred că asta e o idee bună, ridică o mână ca și cum ar încerca să mă oprească.

       — Nu ți-am cerut părerea. Te-am întrebat.

        L-am văzut ezitând, speriat, de aceea am mai scos câteva foi și le-am pus peste celelalte.

        — La vechea fabrică de lapte, ciripi el și m-am întors, ieșind din bar.

        Știam exact unde era.