Alexander

Capitolul XX

       — A plecat așa, fără un cuvânt?

       — Au fost câteva cuvinte. Nimic bun, spuse ea, ștergându-și o lacrimă și mai luând o gură de vodkă, direct din sticlă.

       — Pentru început, mai ușor cu asta, am spus, luându-i alinarea aproape cu forța din mână.

       — Dar..., mă privi cu ochi mari, rugători, și parcă mă priveam în oglindă. Aceeași privire cenușie o aveam și eu.

        Mi se rupea sufletul.

       — Nu îl aduce înapoi, Maia. Pe tine te face să plângi mai tare și eventual să faci gesturi nesăbuite, iar mâine o să ai și o migrenă groaznică. Nu merită nimic din toate astea.

        Își lăsă mâinile ca să cadă nejautorate în poală.

       — Voiam să nu mă bag în toată prostia asta, dar nu mă așteptam ca totul să se termine între noi. Cel puțin, nu atât de brusc.

       — Poate că aveați nevoie de pauza asta. Hai să ne gândim că e doar o pauză, am spus repede, văzându-i expresia feței.

       — O pauză? Se enervă brusc și mi-am dat seama că e amețită. Nu îl mai vreau pe imbecilul ăla nici dacă se întoarce în genunchi la mine! Nimeni nu o părăsește așa pe Maia Sima!

        Am ridicat din sprâncene, suflând aerul din plămâni. Măcar nu mai plânge.

       — Ok, bătăușo, haide în pat. Stau cu tine până adormi, am ridicat-o în brațe ca pe un copil și ea își răzemă capul de pieptul meu.

       — Promiți?

       — Bineînțeles, prostuțo, am chicotit și am dus-o în dormitor, unde am așezat-o ușor pe pernă și am învelit-o. Apoi m-am așezat peste plapumă, lângă ea, și mi-am trecut degetele prin părul ei până a adormit cu buzele întredeschise.

***

        Îmbrăcat într-un costum negru cu dungă lucioasă, cămașă albă descheiată la primii doi nasturi pentru că tatuajele sub un costum elegant sunt ploaie de vară pentru femei, ceasul Tissot la încheietura mâinii stângi, brățara din piele neagră cu accesoriu din platină la încheietura mâinii drepte. Pantofii impecabili, parfumul masculin, părul dat ușor pe spate. Portofelul plin în buzunar și tabachera mică în cel de la piept.

        Când am coborât din camera mea, mama și tata, care stăteau pe canapea la film, au împietrit.

       — Sper că nu te însori pe ascuns, că îți rup oasele, se încruntă tata spre mine.

        Am început să râd tare. Asta e bună!

       — Nu mă spânzur atât de repede, stai liniștit.

       — Atunci, unde pleci? Se ridică mama și veni repede lângă mine, aranjându-mi gulerul cămășii.

       — Afaceri, mamă, mi-am dat ochii peste cap și ea zâmbi, făcând un pas în spate.

       — Scuze. Doar că ești tare chipeș, chicoti.

       — Îți dau o poză cu mine în tinerețe, acolo bărbat frumos la costum! Încercă tata ca să îi atragă atenția mamei și ea îl privi amuzată.

       — Te mai încape vreunul?

        Tata se bosumflă intenționat, așteptând ca mama să îl lingușească și am dat din cap, zâmbind.