Gray // YoonKook

Capitol special

— Când ai spus că nu o sa mai semnezi cu agenția a fost ciudat.

— De ce?

— Iubești muzica, iubeai sa produci, sa fi acolo cu băieții.

Yoongi a zâmbit in stilul sau caracteristic și și-a încolăcit brațele în jurul lui Jungkook, când contractul său expirase alesese să renunțe și să se focuseze asupra vieții de familie. Producea in continuare, producea mult mai puțin și devenise mult mai prezent în relația lor, a privit cu drag micul bebeluș pe care Jungkook il legăna in brațe, și-a frecat ușor nasul de gâtul său—nu-si imaginase că Jungkook avea să fie de acord cu propunerea sa de a avea o mama surogat pentru un copil. Înainte de interesase de adopție și înțelesese din ezitările tuturor reprezentaților și oficialilor că, in situația lor, adopția era un vis prea frumos.

Se simțea nedreptățit, o mulțime de copiii își pierdeau copilăria între zidurile gri ale centrelor de plasament fara iubire, atenție și căldură părintească și ei—ei nu puteau să adopte un suflet dintr-un centru doar din cauza că erau doi bărbați, doi bărbați căsătoriți cu acte în regulă și o situație materială bună, fusese frustrant și greu sa admită că oamenii începeau să involueze.

— Într-adevăr, a chicotit înainte să-l mângâie ușor pe micuț. Bănuiesc că dorința de a ne întemeia o familie in adevăratul sens al cuvântului a fost mai puternică decât iubirea pentru muzică.

Găsiseră o persoana dispusa sa le poarte copilul cu greu, plătiseră mulți bani în schimbul micuțului care purta numele lor. In acte, ea fusese de acord să-l lase pe micuț in sânul familiei lor, doar in acte—in realitate, Yoongi transferase pe numele ei o suma mare de bani și îi cumpărase un apartament cu doua camere, rupseseră legătura cu ea imediat cum Jungkook venise cu bebelușul acasă.

— Ți-ai luat pastilele?

— Da.

— Mergi sus, venim și noi după ce fac biberoanele de peste noapte.

Timp de aproape un an, Yoongi trăise cu o frica in suflet de neimaginat. Frica amestecata cu teamă și neputință, inițial gândul că aveau să aibă un bebeluș îl mulțumise apoi, rand pe rand, o mulțime de întrebări înfloriseră in capul său și începuseră să-l chinuie. Jungkook observase, observase micile schimbări comportamentale și propusese sa renunțe la procedura pentru o perioadă, era normal că acesta sa se simtă nesigur din moment ce exista posibilitatea, in imaginația sa, sa fie părăsit în detrimentul femeii care îi purta bebeluș lui Jungkook pentru că, acesta nu-și dorea nici un risc—nu-si dorea că din cauza problemelor sale medicale și ale tratamentului permanent, bebelușul sa se nască cu probleme.

I-a sărutat ușor buzele și s-a depărtat de ei, zâmbetul de pe chipul sau nu fusese niciodată atât de luminos și, că voia sa accepte sau sa nu—cu apariția bebelușului și problemele sale mintale se diminuaseră datorita faptului că avea tot timpul atenția captată. Femeia locuise cu ei, dormise in unul din dormitoare și încercase să se bage între ei doi de câteva ori, ultima data Jungkook reacționase și o poftise politicos sa se mute înapoi cu mama sa până la naștere pentru că în inima sa exista doar Yoongi.

Bebelușul se născuse într-o clinică privată deținuta de un prieten apropiat al lui Namjoon, datorita faptului că fusese nerăbdător și venise pe lume cu aproape două luni înainte de termen, Yoongi mergea regulat la clinica și formase încă de la început o relație apropiată cu micuțul pe care îl hrănea zilnic, medicii și asistentele știau că nu era etic ceea ce făceau dar, răceala femeii pentru bebeluș le dăduse de înțeles că nu era făcută să fie mama. Îl văzuse la trei zile după naștere și tot atunci îi atinsese cu grijă mânuța dreapta care avea o branula mult prea mare pentru corpul său micuț, stătea ore in sir langa incubatorul său și nu-i venea să mai plece de multe ori. La primul contact piele pe piele plânsese, se întâmplase după două săptămâni chinuitoare și obositoarea—Jungkook încercase să-l convingă să rămână și el la spital dar negase vehement ideea de a fi altcineva cu ghemotocul sau micuț.