Gray // YoonKook

2

Jungkook privea pe furiș teroarea de pe fața lui Yoongi când cineva din personal se făcea văzut, avînd tendința de a se ascunde în spatele bărbatului.
—Nu trebuie să-ți fie teamă, a spus zâmbind Jungkook. Sunt aici. Atâta timp cât eu te țin de mână nu trebuie să-ți fie teamă.Știa că Yoongi se simțea inconfortabil deoarece centrul nu era un loc tocmai liniștit, dar faptul că îi oferise mâna sa îi oferea sentimentul de protecție de care avea nevoie. Un căscat lung i-a atras atenția lui Jungkook.
— Îți este somn? L-a întrebat Jungkook pe băiat fără a primi un răspuns. Yoongi, l-a strigat bărbatul.
— D-Da?
—Te-am întrebat dacă îți este somn, a vorbit liniștit Jungkook apăsând butonul etajului unu.
— Da, nu am putut dormii bine.
— Ai insomnii? Jungkook știa că persoanele cu tulburări psihice aveau adesea insomnii datorite lipsei de nesiguranță cu care se confruntau zilnic. Văzând că răspunul său întârzie, a lua tăcerea băiatului ca un răspuns pozitiv. Poți să mă așpteți pe canapea, am ceva de rezolvat, bine? A spus butonând absent telefonul. După ce ușa biroului a fost închisă și Jungkook a ieșit, Yoongi și-a lăsat capul pe spătarul canaplei privind absent tavanul în timp ce ochii deveneau din ce în ce mai greu de ținut deschizi, pierzând lupta împotriva somnului. După câteva minute, Jungkook s-a reîntors în liniște în birou și a pus paltonul său peste băiatul care dormea, continut treaba cu dosarele care trebuiau să fie finalizate până la finalul săptămânii. Ceasul indica ora două după amiază când bărbatul s-a decis să-i trimită lui Haneul un mesaj prin care îi cerea scurt să aducă toate lucrurile lui Yoongi în biroul său. Bărbatul privea cum Yoongi începuse să se agite în somn, confirmându-i lui Jungkook speculațiile, băiatul pe lângă insomnii se confrunta și cu coșmaruri.Jungkook s-a așezat lângă băiat și a început să-i mângâie încet părul în încercare de a îi liniștii somnul, băiatul a apucat timid mâna lui Jungkook care era încerca să-l acopere mai bine cu paltonul, somnul devenindu-i din ce în ce mai liniștit.
— Domnule Jungkook, am adus lucrurile din salonul douăzeci și doi, arucând lucrurile pe podea când a văzut că Yoongi dormea atât de aproape de bărbat. El ce dracu caută aici? A ridicat femeia tonul trezindu-l pe Yoongi și Jungkook enervându-l.
— Ieși afară, a spus cât de calm a putut bărbatul întorcându-și privirea spre Yoongi care s-a trezit plângând, retrăind, probabil ceea ce visase. Femeia s-a conformat și a părăsit în liniște biroului doctorului.
— D-D-De ce...? A murmurat speriat băiatul în timp ce îi strângea mai puternic mâna.
— Îmi pare rău pentru Haneul, nu a vrut să te sperie. Trebuie să-ți fie foame, nu-i așa? A întrebat în timp ce îi ștergea lacrimile, mergem să mâncăm ceva?Yoongi l-a privit timid, nerealizând că încă îi strângea puternic mâna în căutarea sa disperată a sentimentului de siguranță.
— E-Eu... Nu am suficienți bani.
— Nu vorbii prostii, l-a mustrat Jungkook bosumflându-se, cine a spus ceva de bani? Haide, o să mă evapor la cât de foame îmi este, a continuat pe același ton bosumflat. Poți să-ți strângi lucrurile cât termin eu ce mai de făcut? Când Jungkook i-a dat drumul mâinii, Yoongi a privit trist, lipsindu-i căldura și siguranța pe care simpla atingere a doctorului i-o oferea.
— Da, pot. A răspuns într-un final.Jungkook privea pe furiș cum băiatul scutura cu grijă fiecare haină, ca mai apoi să o împacheteze cu grijă și să o așeze în rucsacul său. Totul oprindu-se când băiatul a ridicat și îmbrățișat un iepuraș de pluș roz, zâmbind.
— Cum îl cheamă? A întrebat Jungkook închizând un dosar.
— Domnul urechi, a răspund timid.
— Îl ai de mult?
— L-am primit cadou de la niște prietenii acum ceva ani, e prietenul meu.Jungkook a zâmbit. —  Mergem? Yoongi a dat din cap în semn de aprobare și a așezat iepurașul deasupra tuturor lucrurilor înainte de a închide fermoarul, privind insistent mâna lui Jungkook, făcându-l pe acesta să zâmbească. Mă mai ții mult cu mâna întisă?
— N-Nu, a răspuns rapid băiatul apucând mâna doctorului. Jungkook știa că un gest destul de neînsemnat pentru persoanele normal însemna mult pentru cineva aflat în situația lui Yoongi, avea nevoie de ajutor și singuranță. De cele mai multe ori persoanele aflate în situația sa, aveau tendința de a se izola în propria lor cochilie, vegetând, ajungând să nu se mai bucure de mici plăceri ale vieții. Când au ajuns la mașină Jungkook a simțit nevoie să-l asigure pe Yoongi de un lucru.
— Nu trebuie să-ți fie teamă să fi tu însuți în prezența mea, bine? Fi tu însuți, bine?Faptul că Jungkook nu-l privea ca pe o persoană diferită, faptul că Jungkook îl asculta, faptul că pe Jungkook îl interesa starea sa, faptul că Jungkook îi zâmbea îl făcea pe Yoongi să se simtă relaxat.
— Vorbești serios? A întrebat plin de speranță, privindu-l cu ochii mari. Jungkook a zâmbit ca aprobare. Mulțumesc, domnule Jungkook.Jungkook a strâmbat din nas.
— Când suntem doar noi doi mă poți striga doar, Jungkook. Nu sunt prea domn, a glumit și Yoongi a râs. Ar trebui să zâmbești mai des, ai un zâmbet frumos. Cuvintele lui Jungkook l-au făcut pe băiat să roșească și să-și ascundă fața in palme, în ultimii ani nimeni nu-i mai făcuse complimente.Când cei doi au ajuns la supermaket Jungkook a ținut să-l asigure pe băiat că poate să pună în coș orice își dorește, deși știa că baiatul nu avea de gând să facă asta. După ce au terminat cumpărăturile, Jungkook l-a suprins pe Yoongi cum privea atent un set pentru desen.
— Îți place să desenezi? A întrebat Jungkook punându-și mâna pe umerii băiatului.
— Dacă cercurile se numesc desene, da, a spus râzând.
— Anti-talent? A glumit Jungkook și Yoongi a aprobat râzând.Jungkook știa că acesta avea un motiv pentru care se oprise în dreptul ustensilelor de desenat și colorat, și-a scos rapid telefonul și a notat în el, bărbatul chiar avea probleme cu memoria.
— Am ajuns, l-a anunțat Jungkook pe băiatul care se se holba pe geam. Yoongi a aprobat din cap și a coborât de mașină privindu-l rugător pe Jungkook care avea plasa de cumpătări într-o mâna și în cealaltă avea geanta. Scuze Yoongi, nu mai am mâini libere, dacă vrei poți să te ții de bluza mea.
— Sunt bine, a zâmbit băiatul apropiindu-se de Jungkook.În liniște Yoongi l-a urmat pe Jungkook spre casă, adesea privind în jur la persoanele care treceau prin zona, simțindu-se anxios.
— Yoongi, crezi că poți să-mi ții tu geanta? L-a întrebat liniștit Jungkook văzând că băiatul se simțea inconfortabil, după ce Yoongi a luat geanta, Jungkook i-a apucat mâna. Mult mai bine, a spus zâmbind.Când cei doi au ajuns în casă și mâna lui Yoongi a fost eliberată, acesta a oftat leneș. Jungkook se chinuia să-și suprimeze zâmbetul din cauza reacțiilor pe care băiatul le avea, era vizibil că nu era nebun ci doar neînțeles și singur, avea nevoie de un prieten și multă înțelegere.
— Pot să mă uit la televizor? L-a întrebat Yoongi pe Jungkook care soctea cumpărpturile din plasă.
— Sigur, asigură-te că nu ai să adormi fără să mănânci ceva.
— Mersi, hyung, a chicotint Yoongi dispărând în sufragerie.
— Nu fi ridicol! Nu sunt hyung, sunt mai tânăr decât tine! A strigat amuzat Jungkook din bucătărie. Auzind cele spuse de Jungkook lacrimile au început să-și facă apariția în ochii lui Yoongi, greșise.
— Î-Î-Îmi pare rău, Kookie! E-Eu n-am știut câți ani ai, iartă-mă! A spus suspinând ușor.
— Nu fi fraier, hyung. A spus Jungkook stergându-i lacrimile. Nu sunt supărat pe tine, nu plânge, o să te doară capul după aceea, l-a mustrat. Ce ar fi să faci un duș, apoi să te uiți la televizor? A propus Jungkook în timp ce îî ștergea lacrimile.
— N-Nu cred că am haine de schimb, a murmurat rușinat.
— Hai cu mine, l-a îndemnat Jungkook. Uite, poți să alegi orice din șifonier, bine? Masa o să fie gata într-o oră. Poate că era greșit că îl luase pe Yoongi din centru fără să anunțe și mai mult ca sigur mâine Namjoon avea să-l certe mult timp, dar nu-i păsa. După ce Yoongi și-a făcut duș a coborât și a pornit televiziorul pe un canal unde se putea uita la Naruto.După ce Jungkook a anunțat că masa este gata, Yoongi nu s-a oprit din a complimenta mâncarea lui Jungkook, făcându-l pe acesta să roșească, nu era un bucătar foarte bun și poate că fără Jin ar fi murit de multe ori de foame. După ce a făcut duș, Jungkook s-a întors să vadă ce face Yoongi care dormea liniștit, relaxându-l. Pe o bucată de hârtie a scris numărul său de telefon și că o să întârzie puțin și a plecat spre supermarket pentru a cumpărat setul pe care îl văzuse Yoongi mai devreme.