Gray // YoonKook

18

Trecuseră doua luni de când Jimin și Yoongi vorbiseră despre o colaborarea, ceasul era trecut de muzeul nopții și cei doi încă se aflau in studioul lui Yoongi de la agenție. Nopțile deveniseră asemenea zilelor, dacă ziua ar fi avut cinzeci de ore, nu ar fi fost suficiente pentru cei doi.

— Jimin! Ți-am spus de o mie de ori, îngroasa vocea aia ! Ce dracu ?! exclama Yoongi aruncându-se in scaun.
— Nu înțelegi ca nu pot face rap?! S-a revoltat la rândul sau Jimin așezându-se pe canapea cu mâinile in cap. Nu pot!
— Ei nu poți ! Tie lene! De la cap! Și nu uita, eu sunt hyungul. A spus și l-a plesnit peste ceafa.
— O sa înnebunesc !
— Sa știi ca vreau sa ajung secolul asta acasă și mai am și de terminat Scenary, așa ca mișcă.
— Scenery? A întrebat total debusolat Jimin punându-și căștile înapoi pe cap.
— Piesa lui Tae, deșteptule. Hai, de la cap.
Ceasul indica ora aproape doua noaptea iar Jimin și Yoongi încă se chinuiau sa înregistreze Tony Montana. Yoongi uitase cât de multe sacrificii are de făcut un idol, dar, Yoongi nu mai exista. Exista doar Suga cel care producea și Agust D, cel mai canta. Trecuseră doua luni de când cei doi vorbiseră de colaborare, doua luni in care Yoongi mai avea puțin și se mutase la studio in timp ce in cealaltă parte a orașului Jungkook se afundase in munca de la centru asemenea lui Yoongi.
— Yoongi, trebuie sa plec. Taehyung iar nu se simte bine. A spus trist Jimin citind mesajul de la Young verișoara lui Taehyung care avea grija de el. Chiar dacă era iulie, vremea din Seoul putea fi pe cât de plăcută pe atât de înșelătoare, iar pentru ca Taehyung niciodată nu era genul de persoana care sa aibă in rucsac un hanorac in căzuri extreme, câteva picături de ploaie și un vânt mai puternic au fost suficiente pentru a îl face pe acesta sa stea țintuit la pat.
— Bine, ne vedem mâine la prânz. Trebuie sa fie gata pana pe douasezci, a oftat Yoongi trecându-și mâna prin par trăgând ștecherul din priza ca mai apoi sa trântească usa studioului.
— Mersi, hyung. O sa chem un taxi.
— Te duc eu. Oricum trebuie sa trec pe la centru ceva îmi spune ca Jungkook tot acolo e, copilul asta e așa o problema. A spus in timp ce își îmbraca jacheta.
— Și noi facem același lucru. A ras Jimin in timp ce apasă pe butonul liftului care ducea la parcarea subterana.
— E greu sa fi idol. Nu pot fi o piatra? A întrebat Yoongi care stătea rezemat de unul din pereți liftului cu ochii închiși.
— Ai fi o piatra minunata, hyung. Dar noua cine ne-ar mai scrie cântecele ? Lucifer?
— Ați fi pierduți fără mine.
Yoongi știa ca Jimin și Taehyung aveau mare nevoie de el, la rândul sau și el avea nevoie de cei doi băieți care ii erau dragi.
— Distruși. Am fi niște idoli morți ! Nu ca n-am fi deja.Irene ma înnebunește, îmi vreau vechiul manager. Asta o sa ma bage in pământ.
Irene chiar era un manager dificil și Jimin nu putea sa facă nimic pentru a o schimba, CEO-ul dorea ca Jimin sa aibă același succes precum Taehyung îl avea și considera ca o mâna de femeie este bun venită.
— Vezi? Ce bine de mine ca n-am ? A  râs înainte sa pornească motorul mașini.
— Tu ești tu, eu trebuie sa fug între doua prezentări de moda, interviu, show, dacă vreau sa ma pis și eu ca omul, n-am timp! A pufnit exasperat lăsându-și capul pe spate.
— Îți dau un pont, folosește o sticla. Hai jos Sherlock. Am ajuns.
— In sfârșit, patule vin! A țipat trantind usa mașinii cu putere.
— Park Jimin, hah?
Pentru ca știrile circulau repede, centrul devenise foarte cunoscut in urma recuperării miraculoase al unui anume pacient care era o durere de cap pentru jumătate de oraș, aparținătorii pacienților cu afecțiuni psihice și nu numai, au dat buzna peste medici.
Noii pacienți de la centru ii dădeau adevărate dureri de cap lui Jungkook și mai mult decât atât acesta era trist pentru ca nu-și putea petrece timp cu Yoongi, nu-l mai văzuse de doua zile. Ofta, apucand cana de cafea care era goală și vrând sa iasă pe usa lovindu-se de un corp care in secunda următoare l-a strâns puternic la piept.
— Kookie-ahh! Haide acasă, pui. A mormait Yoongi inhalandu-i parfumul.
— Yoongi- hyung! A suspinat cel mic dând drumul cănii pe podea ca sa poată să-l ia in brațe pe acesta. Mi-a fost dor de tine.
— Și mie, Kookie. In carne și oase am venit. Haide, i-ați lucrurile. Mor de foame.
Yoongi l-a îndepărtat ușor pe Jungkook de el obținând o reacție ușor trista de la vesta.
— Nu iau nimic. Haide, sunt lihnit.
Jungkook și-a lipit ușor buzele de cele ale lui Yoongi, obținând un mârâit din partea acestuia înainte sa-l tragă într-un sărut lung, ii lipsise Jungkook. Totul ii lipsise, pana și cicăleala lui.
— Ăla nu este Suga cu Jeon Jungkook? O voce groasa s-a făcut auzita din parcare făcându-i pe cei doi sa își întoarcă capetele.
—. Prima pagina mâine, parca văd " Best News! Renumitul doctor Jeon Jungkook a fost surprins noaptea trecută in compania idolului Suga cunoscut și sub numele de Agust D! Sa fie acesta noul cuplu al anului?" A imitat Yoongi asemenea unui prezentator plecând de pe loc.

****

Avem capitol nou și la Tear // SOPE