Gray // YoonKook

20

— Te rog! Spune-mi ca nu am sa întârzii din nou..! s-a plâns Yoongi in timp ce își trecea mâinile prin parul de un verde mentă.
   — Hyung, te las eu. Nu te mai stresa atât. Am făcut cafea. Jungkook stătea rezemat de peretele dormitorului urmărind in de-a aproape fiecare mișcare a lui Yoongi. Analizându-i tenul și corpul.
    — Mersi, Kook! Nu știu ce m-aș face fără tine! zâmbetul apăruse pe buzele lui Yoongi făcându-l pe Jungkook sa răsufle ușurat.
Preț de câteva secunde, Jungkook aproape ca nu a respirat. Știa ca Yoongi nu era genul acela de persoana foarte bine făcută, dar văzându-i corpul fără haine, înghiți in sec. Pielea sa era asemenea laptelui, iar oasele se puteau observa la fiecare mișcare a corpului.
   — Ai slăbit atât de mult, hyung.. Trebuie sa facem ceva in legătura cu asta, vreau sa am ce strânge in brațe fără să-mi fie teama ca te-ai putea rupe. nerezistand tentației acesta a supt și a sărutat o porțiune de piele de pe gâtul sau.
    — Cineva e posesiv? întreabarea lui Yoongi aproape ca l-a făcut pe Jungkook sa rada.
    — Credeam ca am stabilit asta de când te-am adus acasă prima data. Ce e al meu, e al meu și punct. Tu doar asta ai remarcat? Vorbeam și depsre greutatea ta.
Jungkook, putea fi considerat uneori foarte aerian și asemenea unui copil care nu știa prea multe, dar, aceasta era doar o aparenta. Pe lângă aspectul și înfățișarea sa drăguța, Jungkook era un bărbat puternic și sigur pe el. S-a maturizat și a învățat sa își rezolve probleme de mic.
Pe când, Yoongi era fix opusul sau, avea o înfățișare ușor rigida care te putea foarte ușor sa crezi ca e genul acela de bad boy, pe când, el era asemenea unei pisicuțe adorabile care cerșea atenție întotdeauna.
   — Nu sunt surd.. a oftat Yoongi. Lansarea e aproape și debutul meu, din nou.. promit ca după am sa am mai multă grija de mine. a soptit incolacindu-și brațele in jurul lui Jungkook.
   — Bine, așa facem. Dar sa nu crezi ca am sa uit. Heh, s-a învinețit, sa nu-l acoperi. si-a presat ușor degetul arătător peste semnul de pe pielea albă a lui Yoongi făcându-l pe acesta sa roșească.
   — Nu aveam de gând sa fac asta.. a spus încet Yoongi. Îmi place, bine? a continuat.
   — Da, da. Știu. Ma iubești, ma adori, ma venerezi, pot continua așa pana mâine. a spus mândru Jungkook ridicându-și hyungul in brațe.
    — De unde atâta modestie domnule Jeon Jungkook? a chicotit ușor Yoongi.
    — Prefer playboy, dar merge și domn. Am învățat de la cel mai bun. a spus mândru, făcându-l pe Yoongi sa roșească.
   — Sa mergem odată ! aproape a țipat Yoongi in dorința se a scapă de privirea arzătoare a lui Jungkook.
   — Uneori urasc ca îmi ești hyung. a oftat Jungkook lasându-l pe acesta pe podea pentru a se putea încălța.
   — Da, așa ma gândeam și eu.
Yoongi trecerea prin una din cele mai complicate momente ale carierei sale de artist și producător. Nu-i pasa dacă piesa și lansarea aveau sa fie un eșec dacă era vorba doar despre el, dar acum era vorba și despre cunoscutul Park Jimin.
Zilele treceau repede, nopțile erau prea scurte iar greutatea lui Yoongi scădea, stresul spunându-și cuvântul asupra aspectului sau fizic și psihic. Sunt zâmbetul acela gumat pe care îl afișa zilnic stăteau multe nopți nedormite, multe gânduri negre și multe temeri.
   — Spune-mi ca o sa termin odată cu toată nebunia asta! A tipat lovind puternic oglinda, acesta facandu-se cioburi care i-au străpuns pielea lăsând sângele sa curgă pe podea, ca mai apoi sa fie urmat de corpul sau. Un pui de somn nu strica. a murmurat înainte de a cădea pe podea.