Gray // YoonKook

24

—Nu știam ca știi sa canti la pian, domnule Jeon.
Wendy era noua asistenta a lui Jungkook după ce Haneul și-a dat demesia pentru ca spunea aceasta ca Yoongi este doar o cauza pierdută, iar un bărbat asemenea lui Jungkook merita ceva mai bun.
—Ma relaxează într-un fel.
—Aveți nevoie de o pauza, munciți prea mult. Sunt sigura ca domnul Min ar fi foarte bucuros dacă ar petrece mai mult cu dumneavoastră.
— Mhm, cred ca ai dreptate. Termini tu cu documentele alea săptămânale?
— Domnul Jung s-a ocupat deja de ele. a chicotit asistenta din cauza neatenției de care Jungkook dădea dovada.
— Hoseok, zici? a întrebat ridicându-și o sprânceană. Nu știu cum a ajuns sa lucreze aici, dar face o treaba minunata. O zi buna, Wendy. a spus in timp ce a părăsit biroul, apelând un număr necunoscut.
— Buna, Laurette. A trecut ceva timp. a chicotit urcând in mașina.
—...
— Am nevoie de sapte zile in New York, banii nu sunt o problema.
—...
— Știam ca ma pot baza pe tine, albinuțo. Ne vedem in patru ore. cu acestea fiind spuse, apelul a fost inchis.
Ultimele cuvinte pe care Jungkook i le-a rostit fetei au fost auzite și de Yoongi care cu greu și-a făcut curaj sa iasă din casa pentru ca ii era dor de iubitul sau. Lacrimile sale nu au încetat sa apăra, făcându-l sa se prăbușească la pământ , căutându-și disperat telefonul.
— Domnule Min! a exclamat speriata Wendy privindu-l pe Yoongi care respira greoi. Dar acesta nu i-a răspuns.
— Ajutor! a început femeia sa tipe disperata, pana când un brancardier si-a făcut apariție ridicându-l de pe pământ . In biroul domnului Jeon, acum. a continuat femeia in timp ce scotocea prin geanta după telefonul mobil pentru a îl apela pe Jungkook.
— Domnule Jeon! Domnul Min.. căzut... in parcare.. greu! a încercat femeia sa spună in timp ce alerga spre intrarea centru.
— Cuvinte, Wendy! Ce e cu Yoongi?! a întrebat punând frâna brusc.
— Domnul Min, a venit la centru după ce ați plecat dumneavoastră, când l-am găsit avea din  nou o criza.
— La dracu ! Ajung imediat! și-a aruncat telefonul pe locul pasagerului și întors brusc de volan.
Yoongi tremura și murmura cuvinte indescifrabile. Făcând-o pe Wendy sa se panicheze in încercările sale disperate de a îl calma pe acesta.
— Wendy! s-a auzit glasul disperat a lui Jungkook. Unde e ?!
— N-N-Nu t-t-te a-apropia de mine! a țipat printre sughițuri Yoongi ghemuindu-se mai bine lângă perete.
— Yoongi, puiule, ce s-a întâmplat? a întrebat puțin panicat dar calm Jungkook așezându-se in genunchi lângă el.
— I-I-Iesi! D-du-te la a-a-ia!
— Le cine ?
— T-Te-am a-auzit c-când v-vorbeai c-cu e-ea! I-I-ai s-spus a-albinuță! lacrimile curgeau siroaie pe fata lui Yoongi iar buza de jos ii tremura.
— Yoongi, puiule.. Laurette este verișoara mea. Nu este nimic între noi, crede-ma! a implorat din voce și priviri. Te rog, crede-ma! Am vorbit cu ea pentru o vacanța pentru noi doi. a spus plin de speranța Jungkook apropiindu-se de Yoongi.
— V-Vorbești s-serios? a întrebat trăgându-și nasul.
— Da, puiule. Brațe? a zâmbit ușor. Yoongi sărindu-i in brațe lui Jungkook afundandu-și fata in pieptul sau.
— Kookie? a mormait Yoongi .
— Mhm?
— Cine e el? a întrebat in timp ce buza de jos inca ii tremura, arătând in colțul camerei.
— Nu este nimeni acolo, iubire.
— Ba da, Kookie. Sta acolo in colt si rade de mine...
— Hyung..