Gray // YoonKook

26

Departe de agitația orașului și de ochii curioșilor locuiau cei trei bărbați, într-un mic sătuc din China.
Zilele de multe ori semănau izbitor una cu alta, dar nu se punea problema de monotonie datorită vocii calde a lui Jungkook și a talentului lui Yoongi, care acompania vocea iubitului sau ori de câte ori avea ocazia.
Trecuse mai bine de un an decât Jungkook, Yoongi și Baek părăsiseră Coreea pentru sătucul unde, pana nu de mult, copiii doar știau sa citească și sa numere. Cu un profesor de muzica determinat asemenea lui Yoongi, cu un medic iscusit asemenea lui Jungkook și un contabil calculat asemenea lui Baek, locuitorii nu duceau grija zilei de mâine, dar parca, totuși, ceva lipsea pentru cei doi iubiți.
— Kookie. a murmurat mofturos Yoongi citind o știre despre noua trupa care urma sa debuteze sub JYP.
— Da, Yoongs? a scos Jungkook capul pe usa bucătăriei privindu-l întrebător pe Yoongi.
— Dacă te rog ceva, promiți sa spui da? s-a fâstâcit ușor.
— Depinde, dacă vrei ciocolata răspunsul este clar, nu! folosindu-și tonul serios, Jungkook a reușit să-l facă pe Yoongi sa înghită in sec și sa tremure involuntar. Yoongs ! Imi pare atât de rau! strângându-l la piept. N-am vrut .. sunt un dobitoc. a spus in timp ce ii mângâia tandru spatele. Promit sa spun da, nu contează ce e . a adăugat.
— Vreau acasă, îmi e dor de Tae, Jimin, Hoseok, Jin, Namjoon de Wendy, de scena, de agitație, de tot! Te rog, Kookie! Vreau înapoi in Coreea! a implorat Yoongi plângând zgomotos.
— Linisteste-te. Credeam ca nu o sa ma mai rogi odată. ștergându-i lacrimile cu degetele mari. Mergem acasă, bine? sărutându-i fruntea.
— Mersi, Kookie. ascunzându-și fata in pieptul sau.
— Gata, nu mai plânge. Ma superi ! a oftat. Trebuie să-l sun pe Namjoon. A spus scoțându-și telefonul din blugi și apelându-l, la scurt timp Namjoon a răspuns leneș la telefon.
— Ne întoarcem, hyung! a spus fără sa salute.
— Sa fiu al dracu ! Credeam ca o sa mor neînsurat asteptandu-va pe voi, idioților. dărâmând biroul.
— Ce ai mai dărâmat de data asta?
— Nimic? a răspuns sub forma unei întrebări.
— Kim Namjoon ce dracu se petrece aici? a întrebat Jin intrând furtunos pe usa. E al patrulea birou care sfârșește pe foc!
— Jungkook e de vina! Da! Exact, el e. încercând sa para credibil, întinzând telefonul. Jin s-a mai liniștit văzând numele lui Jungkook pe ecran.
— HYUNGGGGG! a țipat fericit Yoongi. Vreau chimciiiiii și ramennnn și sojuuuu! Te rogggg!
— Salut și tie. a chicotit Jin așezându-se pe canapea.
— Ignora-l. a spus simplu Jungkook. E fericit, venim acasă.
— Sa fiu al dracu ! Ba! Vorbești serios!? a sărit Jin de pe canapea dărâmând măsuță de cafea. Aishhh, Namjoon! Ai spart-o și pe asta ! a oftat Jin.
— Seeegur ! Nu mai eu sunt de vina! s-a bosumflat Namjoon asemenea unui copil mic.
— Da, Jin. Venim, acum ai face bine să-l împaci pe Joon, asta dacă mai vrei sa mergi mâine. a chicotit Jungkook închizând apelul. Te iubesc, hyung.
— Și eu te iubesc, Kookie. Crezi ca ar trebui să ii anunțam și pe cei doi idioți? lipindu-se mai bine de corpul sau.
— Na, Tae e în Londra. Are concerte. Vedem noi.
— Baek? El o sa vrea?
— Normal, domnule Min. Nu va pot lasă de capul dumneavoastră.
— Baek- hyung! Ai ascultat la usa, nu? ridicându-și o sprânceana și abordând atitudinea lui Agust D.
— Poate ? a răspuns întrebător. Am sa sun mâine la agenție sa trimită avionul si niște oameni care sa ne ia locul. Trebuie sa plec, vedeți sa nu treziți tot satul.
— Aishhh, Baekkk! a țipat roșind puternic Yoongi.
— Se pare ca într-un final a găsit putea de a controla vocile din capul lui. Jeon Jungkook ești un medic dat dracu. a gândit Baek pornind mașina.