Gray // YoonKook

5

In acea zi, Jungkook și-a anulat toate vizitele făcând mai mulți bolnavi sa se întristeze și el era trist. Ziua era trista, ploua.
Yoongi dormea liniștit pe canapeaua in timp ce Jungkook privea absent pe geam, vorbele lui Namjoon rasunandu-i in cap " este schizofrenic", a închis preț de doua minute ochii iar imaginile cu Yoongi trăgându-se de par și implorându-l pe acesta sa facă vocile din capul sau sa se oprească nu s-au făcut mult așteptate.
Ofta nervos, apelandu-se de pe telefonul din birou pe cel mobil și punându-l lângă canapeaua unde Yoongi dormea a ieșit din birou îndreptându-se cu pași grăbiți spre lift urcând la etajul sapte pe secția de psihiatrie pentru a vorbit cu Diana o veche prietena și o foarte buna doctora.
Înaintând pe holul îngust care nu semăna deloc cu restul clinicii. Fix când a vrut sa între pe usa cabinetului, doctora a ieșit dând nas in nas cu el.
—Jungkook! Ce supriza ! Intra, ma întorc imediat, cineva e mai agitat. A chicotit femeia in timp ce i-a făcut loc lui Jungkook loc sa intre, acesta aprobând din cap. După câteva momente doctora s-a întors aruncând la gunoi manusile folosite.
- Amada, doua cafele te rog. I-a spus femeia asistentei care a dispărut instantaneu .
— Mulțumesc mult doamna Lee ca m-ați primit. A rostit Jungkook timid privind-o pe femeia din fata sa.
— Spune-mi Diana, Kook. Suntem colegi de ceva timp. Ce s-a întâmplat? Pari cam abătut și nu e genul tău.
- Știi? Am primit un pacient nou ieri, Min Yoongi se numește dar cred ca este irelevant. Ideea este ca a fost mutat la mai multe centre pana a ajuns la noi, inițial am crezut ca este doar un little dar astăzi a avut o criza și Namjoon-hyung a spus ca e posibil sa fie schizofrenic și ma gândeam dacă l-ați putea vedea.
—Normal, este meseria mea. Unde este el acum?
— Doarme, a spus și femeia a aprobat liniștita din cap. In biroul meu, a soptit oarecum timid.
— Doamna, cafeaua. A spus Amanda intrând in biroul, lucru pe care pe Jungkook l-a liniștit, spera din tot sufletul ca Diana sa nu fi auzit.
—Mulțumesc, te rog sa ieși.
Femeia și-a aplecat capul in semn de respect și a ieșit.
— De ce in biroul tău și nu intr-un salon ? L-a întrebat femeia privindu-l lung.
— A fost ieri într-un salon și aproape a fost bătut și l-am luat acasă .
Doctora îl privea pe Jungkook cum retraia fiecare cuvânt pe care îl spunea, făcând-o sa se întrebe dacă este doar un pacient.
— Te cunosc de câteva luni și știu ce fel de suflet ai, doar ca nu am mai văzut privirea asta niciodată in ochii tai, sigur nu este mai mult decât un pacient ?
— Mhm, nu cred . A spus frecandu-si ceafa.
— Știi Kook? Inima nimeni nu poate fi păcălită . Ce se aude ?
— Cred ca s-a trezit, ar trebui sa plec. Mulțumesc pentru cafea.
— Stai, vin cu tine. A spus femeia apucand halatul alb de pe spătarul scaunului, pasind cot la cot cu băiatul.
Ajunși in biroul lui Jungkook, Yoongi a săit pe acesta asemenea unui maimuțe, suspinând și strângând in pumnii săi mici halatul doctorului.
— Fa-l sa tacă, Kookie. A spus băiatul printre suspine.
—- E in regula, Yoon. O sa fie bine, uite sunt aici cu doamna doctor Diana, nu vrei sa o saluți ?
— Buna Yoongi. Eu sunt Lee Diana dar ma poți numi cum vrei. A spus femeia și i-a întins mâna zâmbind, băiatul privindu-l întrebător pe Jungkook dacă ar trebui sau nu sa o salute și el.
— B-Buna.
— Am câteva întrebări sa îți pun, crezi ca poți sa-mi răspunzi?
Yoongi a zâmbit timid și s-a asezat turceste pe podea lângă Jungkook, apucandu-l de mâna. Doctora a remarcat imediat acțiunea băiatului și a încercat sa își ascundă zâmbetul, Yoongi chiar se simțea in siguranța in prezenta doctorului ceea ce era un semn bun. După mai multe minute in care doctora a pus întrebări, bănuiala lui Namjoon a fost confirmată.
— Da, ești schizofrenic Yoongi, nu este ceva grav. Prin tratament o sa te faci bine. Noi suntem aici pentru tine.
— Noi? A întrebat derutat băiatul.
— Eu, Namjoon directorul centrului și Kook. A spus arătând spre Jungkook care dormeam intr-o poziție inconfortabila, probabil din cauza ca nu își dorea sa-i elibereze mâna lui Yoongi.
— Ai aici rețeta ta, asigura-te ca ii spui și lui de ele și sa vi la mine de câte ori te simți nesigur, bine? Apropo, crezi ca îl poți duce tu acasă? Doarme prea profund
— Sigur, măcar atât pot sa fac și eu pentru el.
Femeia a zâmbit.
— In regula, eu trebuie sa plec. Aveți grija de voi.
Yoongi a privit cum usa s-a închis după acesta, a luat telefonul lui Jungkook și a chemat un taxi, pentru ca nu el avea unul. După ce i-a scos halatul cu greu, l-a ridicat in brațe și a înaintea spre ieșirea din centru lăsând-o pe Haneul cu o expresie stupefiata.
Cu greu a reușit sa descuie poarta și apoi usa, după ce l-a pus pe Jungkook a început sa ii mângâie ușor parul.
— Nu știu de ce făcu asta pentru mine dar îți mulțumesc mult, Jungkook. Îmi pare rău ca nu sunt un hyung prea bun, a spus și a chicotit trist. Nu mi-am dorit niciodată sa fiu in situația asta. Mi-as fi dorit sa ne cunoaștem in alte circumstanțe și sa aflam mai multe unul despre altul. Mi-ar place sa fim prieteni, Kookie. Sper sa nu dispari si tu.