Gray // YoonKook

8

Când Jungkook s-a trezit și a văzut că ceasul indica ora opt, a sărit la propriu din pat direct în baie. Poate chiar avea nevoie de o pauză lungă și de mult somn.

— Hyung, trezește-te! A ciocănit la ușa camerei în care dormea Yoongi în timp ce își peria dinții. Aish, Min Yoongi! Sunt în întârziere.

Când a văzut că Yoongi nu a răspuns acesta a intrat văzând patul făcut alături de o bucată de hartie prin care Yoongi îl anunța că a plecat la companie mai devreme și că tot el i-a oprit alarma pentru că părea foarte obosit. Jungkook a oftat liniștit citind rândurile scrise. Totuși nu înțelegea de Yoongi îi spusese să întrebe de Suga când ajunge la companie și nu de Yoongi, prea multe informații și detalii pentru un Jungkook obosit. După ce s-a îmbrăcat aleatoriu a zâmbit când a văzut ca Yoongi chiar îi făcuse cafeaua de dimineață. Așa se simte când locuiești cu cineva? S-a întrebat pe sine ieșind din casă.

La fiecare intersecție și fiecare gură de cafea, Jungkook îi mulțumea în gând lui Yoongi pentru că s-a gândit și la el. Când a fost ultima oară când cineva i-a oprit alarma sau i-a făcut cafea? Nu-și mai amintea, probabil acum mulți ani pe când încă locuia cu părinții săi. Aventurile niciodată nu le ducea acasă, chiar dacă avusese o relație cu o fată de câteva luni, a ținut-o la depărtare de locuința sa, dar cu Yoongi era diferit. A oftat privind clădirea din fața sa și a coborât din mașină pășind leneș spre intrarea în companie.

— Vă pot ajuta cu ceva, domnule? A întrebat o fată scundă care avea mai multe dosare în brațe.

— Îl caut pe Suga, a spus simplu în timp ce o analiza pe fată.
— Suga? El nu primește vizitatori, a spus uimită fata.
— Îmi spui odată unde este sau trebuie să caut în toată clădirea, și-a schimbat tonalitatea vocii.

— Studioul său este la etajul patru, scrie pe ușă numele său. În caz că este violent, apăsați butonul de lângă ușă și paza o să vină.

— Nu cred că o să fie nevoie, a ridicat din umeri privind liftul. Și încă ceva, nu te mai holba la mine. Ma simt violat.

Fata l-a privit lung pe Jungkook, era adevărat că se holba la el dar, nu credea să fie atât de evident. Și totuși, de ce era atât de aici? În princiu bărbaților le plăcea atenția, plus că nu înțelegea de ce îl căuta pe Suga, chiar dacă era un compozitor bun tot un ciudat rămânea.

Ajuns la etajul patru, Jungkook privea uimit persoanele care erau agitate pe etaje. O mulțime de uși se intindeau pe holul lung care traversa clădirea.

— Domnule, nu aveți voie să intrați pe acest etaj. A spus un bărbat din depărtare.

— Sunt aici pentru Suga, nu cred că este o problemă, nu-i așa? Bărbatul l-a privit pe Jungkook care a scos legitimația de doctor și a aprobat din cap.

— Ultima pe stânga. Jungkook și-a aplecat capul în semn de respect și a pășit spre capătul holului.

— Ce mama dracului, Taehyung? Am spus, îngroașă vocea aia, nu terminăm nici peste o sută de ani dacă o să te pisicești așa!

Vocea lui Yoongi se auzezea de după ușa, împacientându-l ușor pe Jungkook care a fost dărmat de Taehyung când a vrut să intre în studio.

— Nici să nu îndrăsnești! Kim Taehyung, n-am terminat cu tine! A țipat Yoongi ieșind dupa băiat. Aish, ridică-te de la docotrul meu, idiotule! A spus în timp ce își freca tâmplele.

— Bună și ție, Yoongs.

— Îmi pare rău, domnule. A murmurat timid Taehyung ridicându-se. Mai aveai puțin și dădeai cu scaunul după mine, s-a plâng Taehyung ajutându-l pe Jungkook să se ridice.

— Nu, țin la scaunul meu. Îți dădeam cu altceva în cap.

— Yoongi, a rostit ferm Jungkok. Atitudinea lui Yoongi s-a schimbat când Jungkook l-a chemat, făcând o față tristă. Îmi pare rău, Kookie. Taehyung era intimidat de postura lui Jungkook neînțelegând cum Yoongi putea să fie liniștit în prezența cuiva.

— Mergem? Yoongi a aprobat din cap.Iar tu, a rostit ferm Jungkook spre Taehyung. Nu-mi mai spune domnule, sunt sigur că ești mai mare decât mine.

Taehyung l-a privit ciudat pe bărbatul care a apucat ferm mâna lui Yoongi și au început să pășească spre lift.

— Kookie, îmi pare rău. A ținut Yoongi să-și mai ceară scuze încă odată de la cel mai mic. Taehyung doar nu mă asculta și...

— Nu-ți bate capul prea tare, bine? A zâmbit Jungkook. Încercă să-i explici mai cal data viitoare, sunt sigur că o să înțelegă și fără să ridici tonul la el, nu crezi?

Yoongi a aprobat din cap, Jungkook avea dreptate. Înainte, când era mult mai calm și atent, artișrii reușeau să cânțe piesele așa cum iși dorea el și se înregistrau foarte ulor. Poate chiar avea nevoie de o schimbare de comportament rapidă.