Gray // YoonKook

3

— Jungkook! Heiii, Jungkook! Ma auzi, Jungkook?
Momentul lui Jungkook ar trebui sa înceapă in cinci minte, toata lumea se agita in timp ce el doar privea absent microfonul negru pe care l-a cules de pe jos când a ieșit din camera de odihna a lui Yoongi. Poate ca, a fost soarta și el s-a mințit prea mult timp ca a trecut peste.
— Ce te tot agiti așa, Krystal? A întrebat extenuat și exasperat Jungkook in timp ce își punea căștile.
— Te strig de cinci minute!
— Mai striga-ma încă cinci.
— Ești nesimțit.

- Chia crezi că îmi pasă de ceea ce spui?

- Cine ești? A întrebat Krystal privindu-l cu lacrimi în ochii.

- Jeon Jungkook, îmi pare bine de cunoștință. Acum, că am făcut prezentările am un show de început și poate, ar trebui să pui ceva mai decent pe tine.

- El e de vina... A bălmăjit tristă și nervoasă Krystal privind în urma lui Jungkook.

Că gluga pe cap, mască și ochelari, cu moralul la pământ Yoongi a ieșit pe furiș din camera sa și s-a dus în public, departe de ochii curioșilor, își dorea mai mult ca niciodată să-l audă din nou, cântând.
După o lunga perioada de tine, Yoongi chiar era fericit, văzându-l de la depărtare. Managerul sau îl caută de mai bine de zece minute pe acesta fără succes, când Jungkook a părăsit scena și Yoongi s-a trezit din vraja care îl acaparase totul s-a năruit. Omul îmbrăcat in negru a apărut, din nou. Stătea in colțul sălii de spectacol și se amuza pe seama sa, făcându-l pe acesta sa tremure și sa o ia la fuga in culise, dărâmând-o pe Krystal in cursa lui nebuna.
— Mingyu! Mingyu! Vino, te rog! S-a, s-a întors! A țipat panicat Yoongi in timp ce plângea cu sughițuri. E acolo, rade iar de mine. Mingyu, promit ca o sa te ascult mereu, scapa-ma de el!
— Ce dracu balmajesti acolo? L-a zguduit violent Krystal. Cine dracu rade de tine? Nu e nimeni in colt.
— Ba da, este. Rade de mine.
— Nu e! Ești prost?! Aaa... Ești nebun! A zis batjocuritor acesta râzând. Careva sa zică, Min Yoongi e nebun!
— Krystal! A ridicat Jungkook tonul violent făcând-o pe fata sa înghețe asemenea unei stane de piatra, iar când palma lui Jungkook a făcut contact violent cu obrazul cu ei, a izbucnit in plâns.
— M-ai lovit. A constatat trista.
— Mingyu, te rog! Sa-l facă cineva sa tacă! Se agita Yoongi in continuare pe podea.
— Ai meritat-o, nu este nebun. Nebuna ești tu care judeci după aparente. Cum am putut sa fiu atât de orb? Pana dimineața sa te cari din casa mea, înțeles? A replicat dur Jungkook înainte de a se așeza pe podea lângă Yoongi.
— Ce?
— Pleacă.
— Kookie! A izbucnit și mai tare in plâns Yoongi. Fă-l sa tacă, e acolo in colt. Este îmbrăcat in negru și rade de mine! Ma crezi, Kookie?
Inima lui Jungkook s-a sfărâmat in mii de bucăți când l-a văzut pe Yoongi plângând cu sughițuri .
— Te cred, Yoongs. Haide, l-a îndemnat acesta pe Yoongi deschizând larg brațele.
— Am venit, Yoongi!
Mingyu ajunsese și el într-un final cu seringa care aveai sa-i aducă liniștea lui Yoongi pentru următoarele ore.
— Pleacă cu chestia aia de aici. A mârâit Jungkook ridicându-l pe Yoongi de pe podea care încă suspina. Am eu grija de el, du-te la clinica Shik și spune-i fetei de la receptie ca te-a trimis John sa-ti de-a C233. Eu și Yoongi o sa fim la hotelul unde sunteți cazați, ai înțeles?
Mingyu a dat aprobator din cap și a plecat .
— K-Kookie...
— Shhh, inchide ochii.
— Dacă o sa închid ochii o sa ma trezesc din vis, o sa fiu iarăși in coșmar și...
— Închide ochii, Yoongs. Nu mai plec, promit. Kookie e aici. Nu mai plânge, te rog.
— Sunt in Rai! A exclamat printre lacrimi Yoongi.