Gray // YoonKook

11

Poate ca, dacă noaptea ar fi avut treizeci și opt de ore in tot acela timp Jungkook doar l-ar fi ținut in brațe pe Yoongi in timp ce ii săruta fiecare părticică de piele. Chiar dacă își propusese sa nu doarmă și doar să-l privea pe Yoongi cum dormea pe pieptul sau, somnul l-a luat spre dimineața.
Când Haneul a venit sa aducă tratamentul pentru cel mai mare, a trântit cu putere usa făcându-l pe Jungkook sa cada din pat și pe Yoongi sa înșire cele mai neortodoxe înjurături.
— Da-o afara pana nu îmi amintesc ce a încercat sa fac zilele trecută. A spus Yoongi de sub pătura.
Jungkook nu intelegea la ce se referă Yoongi, dar știa ca acesta nu l-ar fi mințit niciodată, după ce a scos-o pe Haneul din salon si-a notat in mintea sa super aglomerata ca ar trebui sa vorbească cândva cu Yoongi despre ce s-a întâmplat între el și Haneul.
După ce usa s-a închis, Yoongi a început sa se întindă asemenea unei pisicuțe in pat făcându-l pe Jungkook sa zâmbească dulce.
— Cum ai dormi? Si-a întrebat Jungkook hyung-ul.
— Nu am mai dormit de mult atât de adânc, a recunoscut cel mai mare ridicându-se in fund și frecandu-și leneș ochii. Mulțumesc.
Jungkook l-a privit derutat neînțelegând de ce ii mulțumește.
— Pardon?
— Pentru ca m-ai ținut in brațe, a lămurit Yoongi situația, iar Jungkook doar a zâmbit trăgându-l intr-o noua imbratisare.
— Nu trebuie sa-mi mulțumești pentru asta, a spus înainte de a ii saruta parul. Am făcut asta pentru ca mi-am dorit și mi-a plăcut.
— Îmi este foame, s-a plâns Yoongi încă ținându-l in brațe pe Jungkook.
— Îți fac tratamentul și după mergem sa manancam? A întrebat Jungkook și Yoongi doar a aprobat din cap.
Jungkook se simțea bine in prezenta lui Yoongi și nimeni nu putea sa nege relația pe care cei doi o aveau, poate ca nu era o simpla relație doctor-pacient dar nici mai mult de atât încă nu era. Era o relație diferită și speciala, o relație menită sa vindece rănile pe care cei doi încă le aveau adânc in suflet.
— Întrerup ceva? A întrebat Namjoon care își strecurase capul pe usa.
— Nu știi sa bati? A întrebat Jungkook ascunzându-l pe Yoongi in spatele sau.
— Am ciocănit, a ridicat din umeri Namjoon.
— Și ai rupt și clanta, a concluzionat Jungkook .
— Nu din nou, a oftat exasperat Namjoon încercând sa pună clanta la loc, stârnind rasul lui Yoongi. In fine, am venit sa-l anunț pe Yoongi ca poate merge acasă.
— Acasă ? A întrebat acesta și Jungkook a aprobat zâmbind.
— Din punct de vedere medical ești vindecat in proporție de șaptezeci la suta.
— Deci, nu mai este nevoie sa stai internat. A continuat Namjoon ideea lui Jungkook.
— Arati ca un idiot, a spus râzând Yoongi privindu-l pe Jungkook care zâmbea.
— Măcar sunt frumos.
— Nu te mai flata singur, a oftat Namjoon.
— Cred ca, suntem toți trei idioti. A spus râzând Jungkook.
— Mdea, a plescăit din buze Namjoon. M-am molipsit de la voi.
— Îmi e foame, s-a plâns din nou Yoongi.
— Am înțeles, sa trăiți!
După ce Jungkook a ronțăit o pastile de durere între dinti și i-a administrat tratamentul lui Yoongi, au ieșit împreuna din salonul care trebuia sa fie călcat de cei de la administrație pentru reparația ușii.
Poate ca Namjoon nu era cea mai îndemânatici persoana dar era cea mai calma și sufletistă persoana pe care Jungkook o cunoștea. Văzând ca nu se îndrepta spre ieșire ci spre un hol plini de uși maro, Yoongi a strâns mai puternic mâna lui Jungkook.
— Mergem sa-l luam și pe Namjoon-hyung, a zâmbit Jungkook iar Yoongi a aprobat relaxandu-se.
— Nu îmi place locul asta.
Jungkook știa ca Yoongi ura centrele sau spitalele și era normal, de aceea încerca pe cât posibil sa-l tina departe de acesta chiar daca, de data aceasta eșuase lamentabil.
Ce nu știa Jungkook era faptul ca Yoongi ar fi fost dispus sa se mute într-un centru sau spital pentru a se însănătoși rapid și pentru a nu fi o pacoste pentru el.