Gray // YoonKook

17

Ceasul indica ora unsprezece, Jungkook s-a ridicat leneș din pat a coborât la parter sperând să-l găsească pe Yoongi, dar fără rezultat. A oftat și s-a întors in dormitor imbracandu-se și trimițându-i un mesaj lui Namjoon spunându-i ca Yoongi se simte rău și nu-l poate lasă singur, apoi a ieșit in viteza din casa, pornind spre agenție unde știa ca o să-l găsească pe acesta.
Aceeași fata se afla la receptie, lingandu-și in cel mai sexy mod cu putința buzele, făcându-l pe Jungkook sa își de-a ochii peste cap înaintând spre lift. "Curve mai pot fi femeile, după se întreabă de ce sunt violate." s-a gândit in timp ce trecea pe lângă o canapea nu foarte accesibila celorlalți oameni care mișunau prin receptia imensa, Yoongi doar stătea și privea in gol ținându-se de cap.
— Hyung, ce se întâmpla? A întrebat ușor panicat Jungkook așezându-se se podea in fata sa.
— Îmi vajaie capul. A început acesta sa plângă im timp ce se aruncase in brațele celui mai mic darmandu-l pe podea.
— Hyung, ușor. Se întâmpla asta pentru ca nu m-ai trezit dimineața, trebuia sa iei o pastiluță de dimineața ca sa evitam asta, a soptit încet ridicându-se de pe podea și mangaindu-i spatele ușor.
— Am băut, am greșit.
— Yoongi, puiule. Nu te mai gândi la asta, se poate întâmpla oricui. Nu sunt supărat pe tine, trebuia sa am mai multă grija de tine.
— Promit sa fiu atent, a soptit Yoongi.
— Închide ochii, relaxează-te.
Jungkook s-a rezemat de canapea ținându-l in brațe pe Yoongi in timp ce ii managaia spatele, știa ca durerea de cap era puternica și el greșise, trebuia sa-i spună de pastila pe care trebuia sa o ia zilnic, se simțea vinovat și trist. Hyungul sau îndurase foarte mult de-a lungul timpului și acum îndură din nou din cauza neatenției de care dăduse dovada. Când a simțit ca Yoongi a adormit s-a ridicat pasind încet spre ieșire, la cât de mult îl carcase pe acesta in brațe nu mai avea nevoie de sala, nu-i displăcea. Ii plăcea să-l știe cât mai aproape de el.
— Jungkook! Stai, la dracu! Vocea groasa a lui Taehyung l-a făcut pe Jungkook sa își întoarcă capul teleghidat spre sursa zgomotului dadand de un Taehyung care gafaia din cauza efortului.
— Da?
— Nu poți sa iesi prin spate, a spus și Jungkook și-a arcuit o sprânceana. Jimin a fost văzut cu o fata și sunt reporteri peste tot.
— Și unde pe unde se presupune ca ar trebui sa ies?
Taehyung s-a gândit câteva momente.
— Ce ar fi sa iei mașina mea și iesi prin parcarea subterana.
— Înțeleg, a spus Jungkook in timp ce îl mângâia ușor pe Yoongi. Dacă eu iau mașina mea, ți-o las tie pe a mea și vedem noi când le schimbam iar. Cheile sunt in buzunarul stâng, ia-le singur, nu mai am mâini disponibile. A spus și Taehyung a chicotit.
— De mult nu l-am mai văzut atât de liniștit pe hyung.
Taehyung îl știa pe Yoongi de când era încă stagiar. La început Taehyung era speriat de atitudinea și duritatea pe care Yoongi o afișa la exterior și se simțea intimidat nu mai dacă acesta trecea prin fata sa. Spre deosebire de Taehyung, Jimin începuse sa se împrietenească cu Yoongi și sa găsească diferite subiecte de discuție cu acesta, făcându-l și pe Taehyung sa participe la micile lor discuții sau dispute pe care le aveau zilnic, ca mai apoi in timp între cei trei sa se dezvolte o prietenie strânsă.
— Am devenit dependent, a recunoscut Jungkook lăsând un pupic pe parul acestuia. Efectiv nu ma satur sa stau cu el.
— Te întreg perfect, a zâmbit Taehyung in timp ce îl privea pe Yoongi care sforăia ușor in brațele celui mai mic. La fel sunt și eu cu Jimin, oricât de mult as sta cu el niciodată nu ete suficient și acum, cacatul asta.
— Jimin? Stai, voi doi ieșiți? Adică, sunteți împreuna?
— Da, a zâmbit Taehyung.
— Nu știam ca ești gay sau ceva.
— Nici eu, a ridicat din umeri. O vezi pe tipa aia? Arătând spre fata care ii făcea ochi dulci lui Jungkook de când a venit prima data la agenție.
— O urasc, a recunoscut. Ma dezbracă din priviri.
— Din cauza ei m-am sărutat prima data cu Jimin, e urâțică dar merge la o trântă, a ras.
— Adică? Tu cu ea?
— De mai multe ori și in mai multe poziții și cu Jimin, chiar. A ras și Jungkook l-a privit ușor stupefiat.
— Mai bine rămân la laba, a ras Jungkook.
— Femeile pot fi o adevarata durere in fund.
După ce Jungkook l-a asezat pe Yoongi pe bancheta din spate, s-a întors spre Taehyung care stătea pe capota.
— Ma bucur sa văd ca Yoongi are prieteni atât de bine, a zâmbit Jungkook privindu-l pe Taehyung. Ma linisteste sa știu ca este pe mâini bune.
— Eu ma bucur mai mult pentru el sa fiu sincer. Cineva a reușit sa-i dezghețe inima aia inghetata, dar te avertizez, poate sa fie foarte lipicios.
— Nu ma deranjează, as fi in stare sa fac mii de curse între centru și agenție, as alerga pe jos.
— Sa-mi bag pula! S-a auzit vocea lui Jimin care ieșea dintr-o mașină. Sunt peste tot!
— Dacă nu-ti tii hormonii in frâu, a ridicat din umeri Taehyung.
— Știi ca nu este adevărat, s-a plâns Jimin luându-l in brațe pe Taehyung. Nu ma pupi? S-a bosumflat.
— Nu mai tipa, a oftat Jungkook trecându-și mâinile prin par. Doarme Yoongi.
— Nu plecase? A întrebat Jimin implorandu-l din priviri pe Taehyung sa-l sărute.
— A avut o noua criza, a oftat Jungkook. Ar trebui sa plec.
— Asta nu-i mașina lui Taehyung?
— Ba da, Taehyung o sa ia mașina mea. Nu pot sa ies și eu ca oamenii pe ieșirile normale, a ridicat din umeri. Cineva nu și-a putut tine hormonii in frâu și e plin de reporteri peste tot.
— Îmi pare rau, a murmurat Jimin.
— Nu-ti bate capul, a zâmbit Jungkook. Aveți grija de voi.