Gray // YoonKook

4

- Vreau să știu ce substanțe folosești pentru injecția pe care i-o administrai lui Yoongi când avea crizele alea. A mârâit Jungkook către Mingyu care stătea pe canapea privindu-l ca pe cel mai mare dușman al său.
- Amh..
- Folosește cuvinte !
- N-Nu stiu, a răspuns într-un final bărbatul care tremura din cauza tonului pe care Jungkook îl folosea.
- Yoongi nu era așa când eu m-am mutat, nu știu ce tratament ii făceați dar, ești concediat.
- Concediat? A sărit bărbatul ca ars de pe canapea. Dar, am o familie de întreținut și doi copiii.
Jungkook a început să râdă.
- Nu mă interesează, trebuia să te gândești la asta înainte de a îl droga mereu pe Yoongi.
- C-Cum ți-ai dat seama? A întrebat înghițind in sec.
- Nu sunt prost, Mingyu. Plus că, sunt doctor. Acum, daca chiar tii la familia ta și libertatea ta ce ar fi sa te cari cat mai repede de aici.
Bărbatul a înghițit în sec din nou și s-a îndreptat spre ușă.
- Sa știi că Yoongi știa că îl drogam, a vrut să uite de ceea ce îl ranea.
- Știu, dispari până nu chem poliția.
Bărbatul a ieșit din apartamentul in care Yoongi era cazat și a dispărut în întunericul nopții lasandu-l singur pe Jungkook privind trist spre geam.
Cine era vinovat pentru toată situația în care se afla Yoongi? Se gândea Jungkook, nimeni altcineva decât el. Deși promisese să-l nu-l părăsească, o făcuse, de doua ori.
Lucrul acesta îl făcea să se învinovățesca mai mult decât niciodată, el îl adusese in starea asta pe Yoongi, doar el era vinovat.
- K-K-Kookie... a șoptit Yoongi rezemându-se de tocul ușii.
- De ce te-ai dat jos din pat? A răspuns cu o întrebare Jungkook întorcandu-se spre el.
- A-Am crezut că ai plecat din nou...
La finalul frazei vocea lui Yoongi s-a frânt și lacrimile și-au făcut apariția în ochii săi, facandu-l pe Jungkook sa se urască și mai mult pentru ceea ce făcuse.
- Ți-am spus că nu am sa mai plec, a zâmbit stramb Jungkook apropiindu-se de el. Mergem sa dormim?
- Amândoi?
- Doar nu vrei sa dorm pe canapea, nu-i așa? Știi că mă doare spatele daca nu dorm pe ceva moale, s-a plâns Jungkook.
Tristețea de pe fața lui Yoongi a fost înlocuită de un zambet larg.
- Nu, nu ,vreau! A negat zâmbind acesta. Haide, i-a spus trăgându-l de mana spre dormitor.
- Cred că ar trebui sa fac mai întâi în dus, nu crezi? L-a întrebat Jungkook oprindu-se brusc.
- De ce? Să știi că miroși bine.
- Nu la asta mă refeream, a oftat Jungkook. Mă refer la faptul că știi tu, Krystal.
Yoongi si-a înclinat capul într-o parte înțelegând ceea ce voia să spună Jungkook.
- Daca durează mai mult de cinci minute, dormi pe canapea. L-a amenințat acesta pe Jungkook.
- Zece!
- Patru minute și cinzeci și opt de secunde, cinzeci și șapte..
- Aish, ești imposibil.
- Și fix de asta mă iubești?
- Mă duc să mă spăl.
Yoongi nu primise tocmai răspunsul așteptat de el, dar, Jungkook nu-și dorea să îi mai de-a speranțe false și mai mult decât atât, trebuia să știe sigur ce se întâmplă în inima lui. După cel mai scurt dus din viața lui Jungkook s-a întors în dormitor, găsind un Yoongi învelit până în gât.
Silențios, Jungkook a închis lumina și s-a strecurate langa Yoongi.
- Mi-a fost dor de asta, s-a confesat Yoongi ghemuindu-se la pieptul lui Jungkook.
- Și mie, a recunoscut. Noapte buna, Yoongs .
- Noapte buna, Kookie.

***
New Book: https://my.w.tt/7tJ2584EG4