Gray // YoonKook

9

Judecând după liniștea din casei lui Jungkook puteai crede ca era abandonată sau ca nimeni nu era acasă, chiar dacă realitatea era alta. Timpul trecuse destul de repede, iar astăzi tatăl lui Jungkook urma sa fie externat, Jungkook și Yoongi erau la spital in timp ce mama lui Jungkook spusese ca o sa rămână acasă pentru a pregăti masa.
In cele trei săptămâni pe care femeia și le petrecuse alături de cei doi bărbați a înțeles într-un final ca Jungkook îl iubea foarte mult pe Yoongi care in ciuda înfățișări sale era foarte liniștit. Cumva, femeia se simțea prost pentru ca se lăsase prada furie și nu a văzut cât de fericit era fiul sau alături de Yoongi. Femeia nu-și dorea decât sa își ceara scuze de la fiul sau și iubitul sau, știind ca și soțul sau avea sa facă același lucru.
Spitalul pe care Yoongi îl alesese pentru tatăl iubitului sau era unul privat din cele mai bune din oraș, chiar dacă factura de la externare trecea de un milion si jumătate de woni nu conta, singurul lucru important e sănătatea bărbatului.
— Mergem? Și-a întrebat Jungkook tatăl care stătea pe banca din fata acestuia când l-a văzut pe Yoongi ca se apropia de ușile spitalului .
— Cât a costat tratamentul?
Domnul Jeon știa ca Yoongi ceruse ca acesta sa fie mutat la acest spital și știa ca tot acesta alesese sa plătească, știa ca suma era și nu putea accepta.
— Contează? A întrebat Yoongi care s-a lăsat pe vine in fata bărbatului. Banii nu sunt o problema, i-a zâmbit. Dumneavoastră sa fiti bine.
— Da, tata. Yoongi are dreptate, nu-ti face griji. Cât suntem noi in putere, nu trebuie sa-ti faci griji.
Bărbatul i-a privit pe cei doi și a zâmbit ușor strâmb, era mândrul de fiii sai. Yoongi ii devenise drag băiatului, chiar daca era ocupat acesta venea să-l viziteze aproape zilnic și povesteau diferite subiecte.
— Sunteți imposibili, a oftat bărbatul ridicându-se de pe banca. Incapatanat la incapatanat trage.
Bărbatul nu știa problemele psihice pe care Yoongi le ascundea, era fericit pentru ca Jungkook își găsise liniștea lângă bărbat.
— Jungkook, a soptit Yoongi ușor sugrumat. Kookie.
— Tata crezi ca poți sa te descurci pana la mașina? A spus rapid Jungkook in timp ce își caută cheile in buzunarul pantalonilor. Te rog.
Bărbatul a dat din cap neștiind de ce Jungkook se schimbase atât de repede la fata și de ce Yoongi rămăsese înghețat in mijlocul aleii. Yoongs, uita-te la mine.
— Îmi vajaie capul, s-a plâns aruncându-se in brațele celui mai mic.
— Crezi ca poți rezista pana acasă? Sau vrei sa-ti fac o jumătate de calmat?
— O să-l chem pe Jimin sa ma ducă la agenție, a murmurat Yoongi. Nu vreau ca tatăl tău sa afle de problemele mele.
Jungkook l-a strâns puternic in brațe și i-a sărutat parul.
— Puiule, nu trebuie sa te ascunzi de el. Tata nu o sa se supere, iubire. A spus Jungkook sărutându-i fiecare parte din fata.
— Îmi este frica, a murmurat Yoongi.
— Sa nu-ți fie, a spus Jungkook ducându-și un brat după umerii sau pentru a îl susține in drumul spre mașina.
Domnul Jeon a observat schimbarea brusca a lui Yoongi.
— Yoongi te simți bine? A întrebat bărbatul îngrijorat de starea bărbatului care era susținut de Jungkook și acesta aproape a înghețat.
— Tata, te rog.
— Jungkook, eu te rog. A spus bărbatul apropiindu-se de Yoongi și l-a îmbrățișat. Yoongi, știu ca nu te simți bine, a spus bărbatul. Nu trebuie sa te ascunzi, bine? Cu mâinile tremurând Yoongi l-a îmbrățișat la rândul sau pe bărbat sub privirea liniștita a lui Jungkook. Jungkook era mândru de tatăl sau și de Yoongi.
— Poți sa-mi faci o jumătate de calmant? A întrebat sugrumat Yoongi.
— Sigur, aseaza-te. Tata, tu urca in mașina, a ordonat rapid Jungkook așezându-și geanta pe capota masinii sub privirile tatălui sau. Sigur nu vrei o doza întreaga? Si-a întrebat Jungkook iubitul in timp ce trăgea serul incolor in seringa.
Domnul Jeon era îngrijorat pentru Yoongi care încă parea înghețat.
— N-Nu, este suficient o jumătate.
— Yoongi, nu trebuie să-ți fie teama. Tata nu o sa te judece, îți promit eu. Ai încredere in mine?
Yoongi a aprobat din cap.
— Yoongi, toți oamenii au probleme. Nu trebuie sa te temi, suntem o familie. A ținut tatăl lui Jungkook să-l lămurească.
— O doza, a murmurat rușina Yoongi care își ridica greoi mâneca bluzei.
— O sa doară, l-a anunțat Jungkook și bărbatul și-a strâns ochii.
" Suntem o familie. "