Gray // YoonKook

3

Când dimineața a venit Jungkook era încă obosit, poate că era prea multă muncă pentru o singură persoană. Nu se plângea pentru că își petrecea mare parte din timp la centru, se plângea pentru că se simțea foarte singur. După ce a pornit espressorul și și-a verificat mailurile și-a amintit de Yoongi, judecând după oră, băiatul mai mult ca sigur dormea, în liniște Jungkook a deschis un geam și l-a învelit din nou, obținând un oftat în somn care l-a făcut să zâmbească.
După ce s-a asigurat că Yoongi chiar doarme, și-a luat cana de cafea și dosarul și a ieșit pe teresă începând să-l studieze mult mai atent de data asta. Dozele mari și medicamentația diversă îl băgau pe bărbat mai mult în ceață, a oftat învins și s-a întors în casă cu gândul de a îl trezit pe Yoongi, fiind singurul capabil care ar putea să ii explice situația.
— Yoongi, trezește-te. I-a șoptit acesta la ureche mișcându-l ușor, obținând un mârâit de la băiat. Haide, hyung, deschide ochii.
— E deja timpul pentru tratament? A bolborosit în pernă.
— Bineînțeles că nu, a spus Jungkook trăgând pătura de pe el. Am făcut cafea și mă gândeam că ar trebui să ne cunoaștem mai bine.
Yoongi a sărit ca ars din canapea, amețind, dar până să își piardă echilibrul mâna lui Jungkook l-a prins ferm.
— Unde dracu sunt? Și tu cine dracu ești? A replicat atingând îndepărtându-se de bărbat.
— Numele meu este Jeon Jungkook și sunt noul tău psiholog, probabil nu îți mai amintești de mine pentru că nu mai ești un little acum.
Yoongi a aprobat nesigur din cap privind in jur.
— Înțeleg.
— Deci, am făcut cafea, ce spui?
— Nu beau cafea, a replicat ușor arogant Yoongi. Prefer ceaiul de mentă.
— In regulă, ceai de mentă să fie. A spus zâmbind Jungkook intrând în bucătărie.
***
— Deci, spuneai ca in școala generală ți-ai pierdut bunica din partea mamei, fiind cea care te crescut și ca acela a fost moment in care s-a declarant little space ? A întrebat Jungkook analizând dosarul și spusele băiatului
— Da, cel puțin așa cred.. atunci au apărut schimbările psihice.
— Înțeleg. Cum a decurs viața ta după acel incident ? A continuat Jungkook in timp ce nota totul într-un carnetel.
— Părinții mei nu m-au dorit și am ajuns într-un centru de plasament, la început a fost ușor să-mi ascund handicapul, celor din centru nu le prea pasa de noi, eram oarecum învizibil si nu avea posibilitatea sa discutam cu cineva despre probeleme noastre. Intr-o zi a venit tatăl meu sa ma vadă, i-a parut rău de mine, dar mama era bolnava și nu putea sa ma ia de acolo, intr-o seara am făcut o criza și m-au mutat in alt centru pana a venit matusa Mei și m-a luat in custodia ei. Apoi, pe la saptisprezece ani am devenit model pentru o perioada de timp, atunci părinții mei au început sa ia legătura cu mine, se comportau frumos cu mine și ma vizitau des, totul a durat cinci ani pana când i-am auzit intr-o seara vorbind de nu știu ce apartament in LA și am făcut o criza de nevi, ma foloseau. Am spart ceva tablouri și alte obiecte. Ei au încercat sa se scuze, spunând ca au nevoie de bani pentru tratamentul mamei dar nu au pomenit nimic de apartament. Matusa a spus ca ar fi bine sa ma internez o perioada și am fost de acord nu voiam sa decad mai rău. Am fost internat in spitalul din Daegu pentru zece zile, acolo l-am întâlnit pe Mark era din America și ajunsese acolo din cauza problemelor cu drogurile dar nu mi-a pasat, m-am îndrăgostit de el și am conținut sa ținem legătura intra doua luni pana a foat externat ca mai apoi sa începem o relație. Eu îl iubeam dar pentru el eram doar o jucărie sexuală, de fiecare data când eram in little space ma viola, uneori îmi aminteam alte ori nu, după niște analize am aflat ca ma droga, l-am bătut in somn lasându-l inconștient, doi ani și-a bătut de joc mine,doi ani ! Am fost din nou internat într-un centru, acolo mi-au pus diagnosticul de instabil psihic șil violenta, aveam zile când eram violent și când o făceam ma sedau și îmi dădeau pastilele astea. Scoțând niște pastile mici din rucsacul sau. După ce a aflat de relația mea cu Mark matusa Mei nu a mai vrut sa audă de mine, chestia asta mi-a zdrobit inima, iar când am vrut sa merg la ai mei, am aflat ca sunt morți și am cedat nervos. Am renunțat la cariera de model sau de idol și matusa m-a mutat la centrul de permanentă din Seoul a spus ca ii e frica de mine. Plângea, retraia fiecare moment din viața sa, prea multe pentru o singura persoana.
— Gata, gata Yoongi. Sunt aici.
— Nu sunt nebun, Jungkook! Vorbesc serios! A spus acesta printre suspine acesta aruncându-se in brațele lui Jungkook
— Te cred, hyung. Pot vedea asta in ochii tai. Acum calmează-te. Crezi ca ma poți insoti astăzi la centru pentru analize ?
Yoongi a aprobat ușor nesigur.
Jungkook rămăsese încremenit din cauza celor auzite de la Yoongi, atât de multe evenimente într-un timp atât de scurt. Auzise in anul in care profesase multe povesti triste și chiar întâlnise oameni violentei cu adevărat dar nu era și cazul lui Yoongi. Psihicul sau nu a fost destul de puternic pentru atâtea evenimente și și-a creat un zid de protecție astfel încât Yoongi sa nu mai poată fi rănit și mai mult.
Mai hotărât ca niciodată, Jungkook a decis ca o să-l facă pe acel Mark sa plătească și o aibă o descutie  și cu matusa Mei și foștii săi doctori.