Gray // YoonKook

15

Locul pe care nu demult Yoongi îl numea, casă rămăsese neschimbatcu trecerea timpului. Urmele ultimei ieșiri nervoase ale lui Yoongi încă se aflau acolo, oglinda de pe hol era spartă în multe bucățele mici, mobilierul de pe hol era încă împrăștiat până în sufragerie, doar televizorul și canapeaua erau la locul său. Fără ca măcar să se obosească să-și scoată încălțămintea s-a aruncat în capanea desfăcând una din sticlele de soju pe care le cumpărase în drumul său de la un non-stop.

"Iar o să îmbăt ca un porc." s-a gândit și a râs înainte să ia o gură din sticla pe care o ținea în mână, nu-și putea explica cum Jungkook reușise într-un timp relativ scurt să intre în viața lui plictisitoare, să pătrundă în inma sa înghețată și să întoarcă totul cu sus în jos. El era singurul vinovat pentru ceea ce se întâmplase, se gândit. Dacă el nu lăsa garda jos în preajma lui doctorului nu s-ar fi ajuns la situația asta, el nu ar mai fi fost acum rănit chiar dacă rămânea un nebun cu acte în regulă.

În momentul în care Jin a oprit mașina în fața blocului modest în care știa că locuia Yoongi, Jungkook aproape a rupt portiera.

— Vrei să nu te mai agiți așa? A oftat Jin. Nici măcar nu ți-am spus etajul sau apartamentul.

—Sunt doar îngrijorat, atâta tot.

— Etajul patru, apartamentul doisprezece.

După ce Jin a deschiat portierele permitându-i lui Jungkook să iasă din mașină, acesta a rupt-o la fugă pe scări. Jin nu s-a obosit nici măcar să coboare din mașina, știa că și el ar fi procedat la fel dacă era vorba de Namjoon sau Namjoon dacă era vorba despre el.

Când Jungkook a ajuns în fața apartamentului unde se afla Yoongi, Jungkook și-a tras sufletul înainte să bată la ușă. Bărbatul de după ușă a auzit ciocăniturile violente ale lui Jungkook dar a încercat să le ignore, sperând ca persoana care vrea să-l deranjeze o să plece și el o să continuie să-și înece amarul în sticlele de soju pe care și le cumpărare, apoi să se culce și dimineață să termine piesa lui Taehyung ca să poată termina circul. Văzând că ciocăniturile continuă și devin mai violent s-a ridicat cu greu de pe canapea, chinuindându-se să se țină pe picioare, răsucind cheia în ușă, moment în care Jungkook a năvălit peste el, dărmându-l.

—Îmi pare atât de rău, hyung. A spus Jungkook strângându-l pe cel mare la piept. N-am vrut, a spus și a suspinat. Nu am vrut să reacționez așa, nu am vrut să te fac să pleci, a spus printre lacrimi. Poți să mă bați dacă vrei, poți să mă înjuri, poți să-mi faci orice! Doar, doar te rog, întoarce-te acasă. A implorat Jungkook plângând cu sughițuri.

Yoongi l-a împins violent pe Jungkook care s-a ridicat în picioare privindu-l pe bărbatul care se ridicase în fund, dându-și părul de pe față.

— De ce ai făcut asta! A țipat ridicându-se. Răspunde-mi, Jungkook! De ce mama dracului m-ai ajutat să mă vindec, să nu mai fiu dement, dacă aveai de gând să-mi calci inima în picioare?

Jungkook doar privea în pământ, nu și-a dorit să-l facă pe Yoongi să se simtă așa. Niciodată nu-l întrebase ce își dorește sau dacă apropiera dintre ei îl deranja.

— Știu că scuzele nu or să repare nimic, a suspinat ștergîndu-și lacrimile. Mă poți lovii dacă te ajută, dar eu nu am să încetez să te iubesc, hyung. A continuat închizându-și ochii, așteptând lovitura din parte lui Yoongi. 

Yoongi a clipit des și s-a apropiat cu greu de Jungkook și l-a îmrățișat strâns.

— Ești atât de prost, a spus Yoongi desprinzându-se din îmbrățișarea pe care i-a oferit-o câteva momente mai devreme. Sunt beat, nu și prost, a șoptit lovindu-și buzele violent de ale acestuia.

Jungkook a fost suprins de acțiunea hyung-ului său, începând să-și miște ușor buzele în ritmul acestuia. Era suprins, dar nu avea de gând să refuze sărutul celui la care ținea. 

— Sunt prost, a recunoscut Jungkook după ce și-au despărțit din sărut. Mai are puțin și îmi fuge inima din piept, a spus lăsându-și capul pe pieptul său. Mergem acasă?

— Sunt acasă, a spus împleicindu-și mâinile în jurul lui Jungkook.

— Acasă la noi, a lămurit bărbatul situația. Yoongi a vrut să se depărteze din îmbrățișare pe care el o începuse. Nici să nu te gândești, a șoptit. Nu te mai las să pleci.

Yoongi a oftat și i-a sărutat părul scurt. Poate că a înțeles greșit acțiunile celui mai mic, ar fi trebui să-l asculte și să-l lase să lămurescă situația, nu să fugă de probleme.

— Kookie?

— Da, a șoptit Jungkook ridicându-și privirea spre el. 

— Sunt un hyung groaznic, a râs.

— Eu cred că ești un hyung bun. Mergem acasă?

— Mergem, a oftat Yoongi. Doar că, picioarele nu par să mă asculte.

— Transportul privat Jeon Jungkook la datoria dumneavostră, a zâmbit Jungkook apucând ghiozdanul de lângă perete și Yoongi a strâmbat din nas.

— Mă mulțumesc doar cu puțină susținere.

Jin era așezat pe capota mașinii schimbând mesaje cu Namjoon care era trist pentru că Jin plecase în miez de noapte de lângă el, văzând că cei bărbați ieșeau din scara blocului Jin oftat ușurat, asigurându-l pe Namjoon că o să se întoarcă curând.

— Eram gata să plec și să vă las aici, a spus Jin sărind de pe capotă. Namjoon o să mă omoare.

— Tu cine ești? A întrebat Yoongi derutat.

— Min Yoongi, nu-mi spune că ți-ai uitat colegul care îți făcea temele la matematică! A exclamat Jin arucându-și mâinile în aer.

— Seokjin, a țipat Yoongi și Jungkook i-a acoperit gura.

— Nu mai țipa, idiotule! L-a certat Jin. Află managerul că am ieșit în noapte, mă omoară.

— Eu nu mai am așa ceva, a spus râzând după ce Jungkook i-a eliberat gura. Să mergem acasă, mor de somn.

—  Când nu ți-a fost ție somn? A oftat Jin pornind mașina.