Gray // YoonKook

6

Privind ceasul de pe perete care indica ora saispezece și cinsprezece minute, Yoongi si-a apuca leneș hanoracul negru și a ieșit din casa, îndreptându-se cu pași mici spre agenție unde știa ca o să-l găsească pe prietenul sau, Jimin. După ce Min Yoongi a dispărut din lumina reflectoarelor și din lumea mondena, Jimin a fost singurul care îl mai ajuta fără ca managerul sau sa știe despre asta, nici nu ii pasa de consecințe, Yoongi fusese singurul care avusese încredere in el și in vocea sa, ajutându-l chiar sa scrie și unele cântece după ce a dispărut din lumea mondena, astfel devenind Suga.
Mergând leneș pe străzile pline, acesta își trase gluga mai bine pe cap încercând sa scape de privirile insistente a celor din jurul sau, slăbire mult și era foarte alb, de multe ori se considera o mumie pe picioare. Văzând in depărtare strada care ducea la agenție, a răsuflat ușurat grăbind pasul, dar acea voce începea sa ii răsune din nou in cap, începând sa se panicheze și sa își regleze respirația, dar in zadar, sprijinindu-se de un copac încerca sa se calmeze dar simțea cum acel "cineva" îl strângea de gât, prelingadu-se la baza copacului cu fata pe genunchi și mâinile la urechi. Doar norocul a făcut ca Namjoon sa treacă prin acea zona chiar in momentul acela, apropiindu-se de cel la pământ care tot repeta "Kookie! Fă-l sa tacă! Unde ești Jungkook? De ce.. De ce am ieșit din casa ?!" repeta printre lacrimi, trăgându-se brutal de par.
— Yoongi? Tu ești? A întrebat Namjoon in timp ce se apropia de el.
— Cine ești? Ce vrei? Lasă-mă ! A spus printre suspine Yoongi privindu-l prin perdeaua de lacrimi.
— Sunt Namjoon, Kim Namjoon, prietenul lui Jungkook. Dar nu contează, ce ar fi sa facem vocea aia sa tacă? S-a prezentat Namjoon in timp ce i-a apucat mâna in a sa pentu a ii oferi sentimentul de siguranța.
— E acolo, râde de mine.
— Te cred, unde vrei sa ajungi? L-a întrebat in timp ce cu mâna libera caută in geanta recipientul cu somnifer și o seringa curata. Când a ridicat capul a văzut ca Yoongi ii indica o clădire din apropiere, o clădire înaltă din geamuri. Da-mi brațul. Te voi duce eu acolo. A spus zâmbind încurajator, după ce băiatul a adormit acesta a oftat trist, ii pare rău de el, putea oarecum sa înțeleagă de ce Jungkook își dorea așa mult să-l ajute, așezându-l cu grija pe scaunul din dreapta, a pornit  spre clădirea indicată, rămânând mut la vederea uneia din cele mai importante companii de entertainment din țara. După ce a oprit motorul l-a mai privit încă odată pe Yoongi care dormea, după ce l-a ridicat cu grija de pe scaunul pasagerului a pornit spre intrarea din spate de unde tocmai ieșea  Jimin agitat, vorbind la telefon " Trebuia sa ajungă deja! ... Ești așa prost T.. HYUNG!" tipa acesta văzându-l pe hyung-ul sau in brațele unui necunoscut.
—Cine ești tu? A întrebat Jimin, omorandu-l din priviri pe Namjoon in timp ce ii managaia parul lui Yoongi .
— Namjoon , Kim Namjoon. Sunt directorul centrului unde se tratează  Yoongi, l-am găsit pe strada, avea o criza, înainte să-l sedez mi-a arătat agenția. O sa se trezească in vreo treizeci de minute, pot să-l las aici? Nu am idee unde locuiește. Calamitatea din vocea lui Namjoon îl enerva pe Jimin, dar, atâta timp cât Yoongi doar dormea și era in siguranța era mulțumit.
— Tocmai după el ieșisem, sigur, urmeaza-ma. A spus oftând ușurat într-un fel. După ce Namjoon a plecat, Jimin a dat frâu liber lacrimilor.
—" Îmi pare atât de rău, hyung. Ți-am promis ca mereu te voi ajuta și ca te voi proteja dar... a făcut o pauză mare pentru a își șterge lacrimile formate în colțul ochiilor. Ai ajuns sa fi mutat din spital in spital și sa fi adus de străinii aici."

Yoongi însemna foarte mult pentru Jimin, când nimeni nu credea îl el, Yoongi mereu apărea zâmbind și îl încuraja. Când a fost in colaps și nu avea ce sa scoată Yoongi a lucrat o luna întreaga la un album, de la muzica la versuri și videoclip.
După alte câteva zeci de minute, Yoongi s-a trezit, analizând camera, răsufland ușurat când a văzut ca era in studioul lui Jimin, mulțumindu-i in gând lui Namjoon.
— Hyung! Te-ai trezit ! A exclamat fericit Jimin luându-l in brațe, obținând o privire urâta de la Taehyung. Taehyung fiind unul din actorii și modelele agenției.
— Da, a spus frecându-se leneș la ochi. Scuze dacă te-am speriat. Buna, Tae. Iar te-ai mai înălțat. A constata acesta ușor bosumflat văzând diferența de înălțime dintre el și Jimin.
- Ce pot spune hyung.. trăiesc pe picior mare. A spus mândru primind un cot in stomac de la Jimin.
— Ce  glumeț ești astăzi, vezi sa nu leșini. I-a replicat leneș Jimin in timp ce s-a aruncat in scaunul sau.
— Voi doi sunteți încă acei idioți pe care ii știam.
— Ce te aduce pe aici, hyung? Nu ai mai trecut pe aici in ultimul an, a spus trist Jimin. Adevarul era ca tuturor le lipsea Yoongi cu crizele sale de nervi când artiștii nu-l ascultau.
- Amh... am venit sa va anunț ca am primit un diagnostic și trebuie sa încep tratamentul, doar ca... A lăsat fraza neterminat din cauza lui Taehyung care s-a entuziasmat foarte mult.
-- Asta-i minunat, hyung!
- Tae, are dreptate. A spus Jimin zâmbind, ma bucur sa aud asta.
— Am auzit ca te pragatesti de debutul solo, Tae. A spus Yoongi in timp ce se juca cu degetele absent.
- Da, cei de la agenție insista sa debutez, doar ca nu e nici o piesa care să-mi placa sau sa ma atragă. Eu vreau sa fiu doar actor. A ridicat din umeri .
Yoongi si-a cântărit destul de bine ideea, nu-i plăcea sa facă asta, niciodată nu i-a plăcut sa ceara bani pentru muzica. Era o cauza nobila, deci, nu era greșit. Nu?
— Cred ca te pot ajuta eu, Taehyung. A spus și Taehyung a zâmbit. Doar că, am nevoie de niște bani, a spus aproape soptit. Nu as fi pomenit niciodată de plata melodiei, doar ca nu știu cum sa o rezolv.
—  Hyung, ești așa copil., l-a mutrat acesta pe Yoongi.Ți-am spus sa ma suni când ai nevoie. Yoongi l-ar fi sunat pe Jimin dacă ar fi avut telefon, dar nici nu putea sa profite de bunătatea sa.
— N-nu mai am telefon, Jimin, a spus trist în timp ce se juca cu degetele absent și chiar dacă ar fi avut, nu l-ar mai fi deranjat încă odată.
— Hyung! Chiar ai vrea să mă ajuți? Serios?! A sărit de pe canapea Taehyung, era fericit că în sfârșit cineva o să-l ajute și știa că Yoongi o să țină cont de stilul său.
— Da, a răspuns într-un final făcânndu-l pe Taehyung ă-l îmrățișeze. Cân ai devenit atât de gălăgios, a spus frcându-și obosit tâmplele.
— Dacă ați terminat, eu leșin aici de foame. Mergem să mâncăm ceva? A întrebat Jimin în timp ce își mânâia stomacul.

— Haide să lăsam pe altă dată, a sugerat Yoongi în timp ce își îmbrăca hanoracul. Nu mi-am anunțat psihologul și nu aveam voie să ies asingur, a spus frecându-și ceafa.
— De ce nu îl suni? A întrebat Taehyung.
— Nu am numărul lui și nici telefon, a ridicat din umeri impasibil. Nu-ți facei griji am să mai vin. Poate te mai oprești și tu din crescut, ești ridicol de înalt. Jimin a început să râdă, Taehyung chiar era un bărbat înalt.

— Ai grijă de tine, hyung.