Mijlocitoarea

Capitolul XXI - Declan

Declan

Îmi croiesc drum printre cadouri tacticos, fără să ţin seama de curăţenie - deşi desigur sunt destul de politicos să nu fac mizerie pe podea. Până când ajung să deschid cutia cu seturi de cărţi scrise de Tolkien de la Alyssa - ceva ce nici unui adevărat iubitor de fantezie ascuns nu ar trebui să îi lipsescă, mi-a scris pe copertă drept dedicţie - un set de jocuri video de la domnul şi doamna Tramell, un stilou foarte stilat pe care mi-l doream de ceva timp, dar pe care întotdeauna uitam să îl cumpăr, din partea lui Trey şi o mingie de fotbal american semnată din partea lui Nic, cei doi băieţi se află într-un  furios meci de fotbal prin sufragerie cu noua mingie a lui Nic, iar adulţii au migrat în bucătărie să facă clătite - serios, clătite? Cât de perfect poţi să fi? Alyssa şi-a deschis restul de cadouri cu un entuziasm prost ascuns, dar acum doar stă şi priveşte jocul, mângâind alene pisicuţa. Mă ridic din locul meu de pe podea pentru a mă întinde pe cealaltă parte a canapelei.

- Te-ai hotărât asupra unui nume? o întreb, arătând spre pisică.

Aceasta îşi freacă micul cap de mâna mea, aşa că nu mi-o mut. Chiar şi eu ştiu mai bine decât să desconsider ordinele unei pisici.

- Idea lui Trey? contraatacă ea, prin care îmi dau seama că nu s-a hotărât.

Îi scarpin capul, simţindu-i torsul vibrând sub mâna mea.

- Aşa ceva. El a sugerat, dar eu mi-am amintit că ai zis că tu te simţi singură câteodată şi... mă opresc din vorbit înainte să spun prea multe.

Alyssa zâmbeşte, de parcă ştie la ce mă gândesc, dar o lasă să treacă, din fericire. Ea probabil ar putea să scoată toată povestea de la mine, de când încercam să îmi dau seama cum să îi ofer companie, la sugestia lui Trey, până la lungul şir de oameni care au condus la obţinerea permisiunii părinţilor ei. Dar aceasta nu trebuie să ştie acest amănunt, nici măcar nu ştiu de ce am depus atâta efort.

- Mă gândeam la Blackjack, spune după o scurtă pauză, mângâindu-i blana cu mintea în altă parte.

- Cum ai scurta asta?

- Shelby?

 - Argh...

- Salem?

Îi ofer o privire neîncrezătoare la care ea doar dă din umeri.

- M-am uitat prea mult la Vrăjitoarea Sabrina în timpul anilor mei formativi, mărturiseşte.

Dau din cap dispreţuitor. Bănuiesc că dacă nu ai cablu, nu prea ai prea multe opţiuni, dar să fim serioşi. Trebuia să fie altceva mai bun.

- Gândeşte-te, propun.

Nici unul dintre numele propuse de ea nu sunt potrivite pentru motănel şi ar fi o ofensă criminală să ai un animal de companie cu un nume oribil de nepotrivit. Privim pentru un moment jocul lui Trey şi al lui Nic în linişte. Nic este în frunte cu trei la doi, dar tocmai a primit o penalizare pentru că a primejduit vaza de pe căminul şemineului, aşa că şansele lui Trey pentru a egala sunt bune.

- Vii la petrecerea lui Parker de revelion? sparg eu în final liniştea, deşi pot ghici răspunsul.

Nu că ar conta, ea nu va veni, dar totuşi.

- Nu eram conştientă că se dă una, răspunde indiferentă, sinceritatea prelingându-se din vocea sa, dar nu o cred nici măcar pentru o secundă.

- Cum se poate să nu ştii? întreb sceptic. În primul rând, mi-ai spus destul de des că eşti omniscientă, ea zâmbeşte pe jumătate la asta, incapabilă să nege. Şi eu am fost acolo când Parker i-a spus lui Nic să...