Mijlocitoarea

Capitolul XXXVI - Alyssa

Capitolul XXXVI

Alyssa

Merg ca de obicei cu o carte în mână, citind, fără să mă uit la drum, tocmai de aceea când cineva se pune în calea mea, blocând-o, eu pur şi simplu îl ocolesc. Numai că atunci când fac un pas spre dreapta şi acesta se mişcă în aceeaşi direcţie şi repet mişcarea, dar în direcţia opusă, iar el mă imită din nou, enervându-mă îndeajuns de mult încât să îmi ridic privirea să văd cine îndrăzneşte să se pună în calea mea. În ciuda faptului că în ultimele câteva zile Declan s-a întrecut pe sine în a-i speria atât de tare pe toţi din liceu că nici măcar Parker nu mai îndrăzneşte să se apropie de mine dacă este singur, sunt destui nebuni al căror interes, această tactică a lui, l-a trezit, făcându-i astfel să mă enerveze cu propunerile lor tâmpite. Partea bună din toată această situaţie este că îl enervează şi mai tare pe Declan când îi prinde prin preajma mea. Am un singur cuvânt pentru asta: karma.

Privirea mea călătoreşte în sus, sus, tot mai sus până întâlneşte marea tulburată din ochii albaştrii ai lui Declan. Uimită de apariţia sa, total neprevăzută, mă pregătesc să fac un pas înapoi, dar el îmi anticipează mişcarea aşa că mă prinde de încheieturi, lipindu-mi trupul de al său.

- Ce dracu' crezi că faci, O'Shea? mă aud, ţipând indignată în o încercare de a ascunde faptul că inima mea începe să bată nebuneşte din cauza proximităţii sale.

Nu îmi iau ochii de pe ai săi, nevrând să cedez în faţa sa. Nu îl pot înţelege. Când mă prinde singură prin holuri apare şi încearcă să mă intimideze, încolţindu-mă doar ca cineva să apară şi să îl facă să devină Declan O'Shea, regele de gheaţă al liceului, arogantul bastard care era înainte să îl cunosc mai bine. A devenit bipolar din acea zi când Mike a dat peste mine. Aş spune că în acel moment când m-a văzut singură cu Mike, a devenit gelos, însă el este Declan O'Shea, cel care a afirmat o dată, nu de mult, că nu există fete care să merite sărutate.

Încerc să ies din strânsoarea sa, dar acesta îmi aruncă o privire care mă face să împietresc şi mă trage spre un colţ mai liniştit, unde cu siguranţă nu vom fi deranjaţi. Îmi lipeşte spatele de perete, în vreme ce mâinile sale creează din nou o cuşcă în jurul meu. În ultimele zile nici nu îmi mai amintesc de câte ori a făcut asta şi dintr-un motiv necunoscut eu continui să îl las să scape nepedepsit.

- Alyssa... şopteşte atrăgându-mi atenţia înapoi pe persoana sa atunci când vede că m-am adâncit în gândurile mele.

- Ce tot vrei, Declan? Ai fost foarte clar în acea noapte că nu mai vrei să ai d-aface cu mine, afirm obosită de acest joc pe care îl tot joacă cu mine.

La început Declan nu răspunde ci îşi apropie chipul de urechea mea stângă, dându-mi părul după aceasta cu degetele sale lungi şi trecându-şi limba pe lobul urechii, înainte să mă muşte uşor. Acest gest trimite fiori pe şira spinării mele, făcându-mă să îmi închid ochii şi să îmi strâng mâinile în pumni pentru a nu mi le băga în părul lui auriu.

- Te vreau pe tine, şopteşte răsuflarea sa alintându-mi urechea.

Un mic suspin iese pe buzele mele şi în această secundă îl urăsc pe Declan pentru că are această putere de a sparge masca mea şi a ajunge la Alyssa pe care încerc să o protejez de realitatea nemiloasă.

Buzele sale încep să presare mici sărutări acolo unde începe mandibula şi urmează linia acesteia, ducându-se în jos spre gâtul meu unde îmi muşcă uşor pulsul. Mâinile sale mă lipesc de trupul său, iar ale mele se duc în părul lui, ignorându-mă. Un alt suspin scapă buzelor mele şi îl simt zâmbind arogant, în timp ce se îndepărtează puţin pentru a mă privii printre pleoapele îngustate, îl văd deschizându-şi gura să rostească ceva când...