Mijlocitoarea

Capitolul XXIV - Declan

Declan

- Evident, mârâie Alyssa, pocnindu-şi mâna de scaunul pe care îl ocup, într-un gest prin care să îşi exprime incoerenţa frustrată. Iar el nu este aici!

Puteam să prezic asta. Lui Jared Mann puţin îi pasă de teme şi şcoală. De fapt, despre orice în afară de sex. Şi droguri. Şi bănuiesc, puţin de baschet. Şi mai mult sex. Cel puţin, eu nu mă prefac că îmi pasă de mai multe, chiar dacă mie, în inima mea ascunsă, îmi pasă. Vreau să spun, îl am pe Trey şi prietenii mei şi... ei bine, asta este tot, dar este mai mult decât Mann. Iar eu nu îi cred deloc povestea că un profesor îl obligă să facă meditaţii. Chiar dacă un profesor ar risca mânia directorului nostru obsedat de sport să îl ameninţe pe căpitanul echipei de baschet, el nu este - oricât detest să o admit - îndeajuns de aiurit să pice la vreo materie. Acesta ştie mai bine decât să ia note proaste la un curs stupid.

Dar oricât de mult m-aş îndoi de motivele lui Mann, Alyssa nu ar trebui să îşi piardă timpul, în mod special nu pentru una dintre cele mai josnice fiinţe umane de pe Pământ. Fără să mai menţionez faptul că vreau să îl văd pe Mann lovindu-se şi arzând de piatra invincibilă care este Alyssa.

- O să mă întorc, declar, tresărind intern la cuvintele mele, în timp ce îmi părăsesc gura.

Sun exact ca un răufăcător dintr-un film prost cu buget redus, însă Alyssa nu comentează, în timp ce mă ridic şi arunc pamfletul cu care mă torturam înapoi pe masă, aşa că bănuiesc că sunt liber să plec.

- Şi Jared la fel.

Ies cu determinare din bibliotecă, auzind un uşor bubuit în timp ce uşa se închide. Bubuit pe care îl suspectez ca fiind capul Alyssei lovind masa. Ei bine, ea pare să fie obosită în ultimul timp, chiar dacă nu răspunde niciodată direct de ce atunci când o întreb. Tipic Alyssei, asta.

Ignorând coridoarele pline de roz şi roşu în timp ce merg, mă îndrept spre spatele şcolii acolo unde ştiu că îl voi găsi pe Mann. Este locul unde toţi drogaţii aprind. Am fost pe acolo de câteva ori înainte, dar nu des. Nu suport sentimentul provocat de drogurile mai tari decât ce îmi oferă nicotina sau alcoolul. Nici măcar nu beau atât de mult şi dacă mă gândesc mai bine, nici nu am mai fumat de ceva timp. Poate faptul că Alyssa mi le tot ia din mână şi le aruncă mă ajută să mă opresc.

În drumul meu, mă încrunt la un poster sub formă de inimă de pe perete. Valentine's Day nu este o sărbătoare pe care să catadicsesc să o observ, în ciuda tuturor felicitărilor care par să fie magnetizate de mine. Azi este doar o zi iritantă. Ar putea la fel de bine ca ziua de azi să se numească „irită-l pe Declan”, deoarece toate fetele decid că azi este ziua în care îşi pot mărturisi dragostea lor pentru mine. Sau, cel puţin, dorinţa. Nici una dintre ele nu înţelege că nu dau doi bani pe ele şi dorinţele lor. Dragostea există, o pot vedea foarte clar în oamenii ca părinţii mei, care au îndeajuns de mult timp să se piardă pentru o secundă eternă în ochii celuilalt, chiar dacă nu au timp pentru fii lor, dar nu acum şi nu pentru mine.

Reuşesc să îl prind pe Mann chiar înainte să iasă afară. Din fericire nu este drogat. Încă. Această stare nu va dura mult.

- Mann.

Acesta se întoarce, aruncându-şi părul închis - mult prea lung pentru un băiat în opinia mea - înlăturându-l de pe chipul său. Nu mă obosesc să îmi ascund surâsul la faptul că cei care se mândresc cu propria lor influenţă, ca el, dansează după cum spun eu. De fapt, Alyssa este probabil singura din această şcoală care nu o face.

- Io, O'Shea, mă salută cu cordialitate grijulie.

Nici unul dintre noi nu este pregătit să declare război, chiar dacă amândoi ştim că suntem rivali apropiindu-ne de inamici. Suntem prea asemănători şi totuşi prea diferiţi, ca să ne înţelegem sau să ne ignorăm. Dar în acest moment, avem o relaţie politicoasă care îi păcăleşte pe cei dinafară să creadă că ne suportăm şi ne înţelegem.