Mijlocitoarea

Capitolul XXX - Declan

Declan

Alyssa arată uimitor. Fantastic în orice sens al cuvântului. Pare să fi crescut cu cel puţin câţiva centimetrii - este rochia? Tocurile? - şi ochii ei strălucesc mari şi brilianţi - culoarea rochiei? Machiajul? - delicata cataramă din materialul din jurul gâtului îi scoate în evidenţă lungile linii elegante ale gâtului, dezvăluit de părul ridicat. Croiala rochiei sale, ceva ce chiar şi un simplu mascul ca mine poate să îşi dea seama că nu este ultima modă, reliefează talia suplă şi îi supraevaluează formele într-un mod în care nici măcar bluza de la revelion nu a făcut-o. Mă pot uita bucuros la ea pentru totdeauna - dar nu arată ca fata ghimpată şi protejată de ziduri pe care o cunosc. Doar inteligenţa sardonică sclipind în ochii săi strălucitori o diferenţiază de celelalte fete pe care le-am luat ca accesorii pentru braţul meu înainte, dar chiar şi acolo, aceasta întrece orice fată pe care am văzut-o vreodată. Ea este cineva pe care nu mi-ar fi ruşine să o afişez la braţul meu pentru o eternitate.

Înghit, încercând să îmi găsesc vocea fără să îi arăt Alyssei cât de mult a luat din mine. Am văzut-o pe aceasta ca multe lucruri înainte: obişnuită, drăguţă, atractivă, sexy, fierbinte... dar niciodată nu am văzut-o arătând atât de frumoasă încât să îmi ia respiraţia.

- Arăţi bine, reuşesc într-un final să scot pe gură, un pic cam tăios decât intenţionasem, deoarece a trebuit să îmi opresc limba din a se împletici.

La dracu'! Nici o altă fată nu m-a afectat aşa înainte! Ce este atât de special la aceasta, în afară de faptul că este Alyssa? Numai că acest simplu fapt face toată diferenţa.

- Ştiu, afirmă satisfăcută, oferindu-mi încă o mică piruetă care mă face să sper că nimeni nu va observa că pantalonii îmi sunt subit un pic cam strâmţi, deasemenea sperând că nu va face asta prea des în această seară.

Dar oricât încerc, nu îmi pot dezlipi ochii de la vârtejul de material din jurul şoldurilor sale. Poate noaptea aceasta va fi mai grea decât am crezut şi prevăzut.

- Deci, hai să mergem. Nu pot întârzia, anunţ în final, dezlipindu-mi privirea şi uitându-mă înapoi în sus la chipul ei, înainte ca ea să observe unde mă holbam, deşi după zâmbetul său batjocoritor, cred că am reacţionat prea târziu.

- Aşa spui, zice şi un zâmbet licăre peste chipul meu.

Uite-o şi pe Alyssa pe care o ştiu, obişnuita Alyssa înarmată şi periculoasă.

Iar eu nu mă pot opri din a fi uşurat. Am o parteneră care este şi fierbinte şi distractivă. Ce îmi pot dori mai mult?

- Am crezut că vrei să eviţi această chestie, continuă, luând o mică poşetă aurie cu o mână şi telefonul cu cealaltă. De ce eşti atât de grăbit?

Deoarece îmi va lua mintea de la cât de uluitor arăţi chiar acum şi de la cum ar fi să te lipesc cu spatele de cea mai apropiată, solidă suprafaţă, să îţi simt trupul mulându-se de al meu. Dar desigur, nu pot spune asta, iar celălalt răspuns este unul pe care nu vreau să îl ofer. Vreau să zic, oricum m-ar fi tratat, gazdele acestui eveniment sunt totuşi părinţii mei şi tot va fi compania mea eventual, iar eu le datorez lor cel puţin să îmi fac apariţia.

- Deoarece vreau să termin mai repede, răspund eventual, sincer dacă nu chiar complet.

Alyssa nu trebuie să ştie că omit ceva, deşi judecând după privirea rapidă, a ghicit. Dar dacă aş fi minţit, ar fi ştiut din prima, una din caracteristicile ei mult mai iritante, cu excepţia faptului că încep să fiu capabil să îi fac acelaşi lucru ei.