Mijlocitoarea

Capitolul III

Capitolul III

Alyssa

Sunt tăcută în timp ce mă strecor pe uşă, paşii mei uşori sunând nenatural de zgomotos în imensul hol de la intrare. O singură vară nu este îndeajuns ca eu să mă obişnuiesc cu această casă enormă. Taie asta, nu este o casă, este un conac. Şi este impecabil. Nu îmi pot arunca ghiozdanul aici, la fel ca la casa mea veche. Aici îmi dau jos pantofii şi îi aşez cu grijă în cuier înainte să mă îndrept spre scara principală şi prin frumoasele, scumpe coridoare.

- Alyssa! mă strigă mama mea, venind spre mine, părul ei scurt şi blond zburlindu-se în timp ce se apropie.

- Hei, mami, de ce eşti aici? o întreb sec.

Îmi iubesc mama, dar entuziasmul ei devine enervant rapid. Îmi oferă un zâmbet fugitiv înainte să treacă pe lângă mine.

- Trebuie să fug, dragă. George doar a uitat nişte hărţi.

Da, mama mea este secretara soţului ei şi da, ei au fost într-o relaţie de mai mult de un an inainte ca el să facă o femeie cinstită din ea. Cel puţin acesta a făcut lucrul onorabil şi decent şi a luat-o în căsătorie. George nu este atât de rău, pentru un lord al afacerilor putred de bogat.

Urmăresc calea pe care mama mea fuge către o altă aripă, aceasta acoperită în mochete moi şi cu un aspect mai locuit, deşi este încă înfricoşător de curat. Deschid cu grijă uşa din lemn normal şi mă prăbuşesc pe pat în camera mea binecuvântat de dezordonată, aruncându-mi ghiozdanul şi geaca pe podea.

Exact atunci când mă arunc în pat, îmi sună telefonul. Bucuroasă de motivul apărut de a fi leneşă, ridic receptorul, răspunzând.

- Hei! o voce bucuroasă mă întâmpina de cealaltă parte a telefonului.

- Hei, Danielle, răspund cu un oftat. Nu eşti puţin cam trează pentru, îmi consult ceasul, opt seara, timpul tău?

- Mi-au dat zahăr după optsprezece, ciripeşte ea.

O idee proastă când este vorba de Dani. În mod normal este foarte activă. Cu un nivel de zahăr ridicat în sânge este terifiantă, nici nu vreau să ştiu cum ar fi dacă s-ar droga.

- Deci cum sunt lucrurile în ţara mamă? o întreb, foarte conştientă că cea mai bună modalitate de a o opri pe ea din a deveni şi mai hiperactiva este să o întrerup.

- Okay, bănuiesc, spune dezmeticindu-se la acel gând. Nicidecum la fel de bine ca acasă.

- Evident. Şi cum este drăguţul de Lord Fund, scuze, Jared?

Ea chicoteşte.

- La fel ca de obicei, tot un bastard. Vreau să zic, ştiu că mă înşală şi că toţi cei din ambele familii ştiu, dar nu vor să o admită şi să îmi dea drumul.

- Vezi, de aceea nu îmi plac oamenii bogaţi, anunţ eu, de parcă nu ar şti asta deja.

O distrage ceea ce am zis aşa cum am sperat că o va face.

- Şi tu eşti o persoană bogată, Ly, mă tachinează ea.

- Da, sigur. De parcă o să mă comport ca ghimpele ăla de O'Shea.

Aproape o pot auzi cum se concentrează.

- Ce s-a întâmplat cu el?

Mă opresc la timp din a nega instinctiv că nimic nu s-a întâmplat. Absolut nimic nu o pune pe urma mea mai repede ca un răspuns rapid şi negativ.

- Ce vrei să spui? întreb ocazional.

- De ce l-ai menţionat? mă presează. În sfârşit admiţi că îl placi? Ţi-a dat întâlnire? A făcut el...