Mijlocitoarea

Capitolul XXXII - Alyssa

Capitolul XXXII

Alyssa

- Nu îmi vine să cred că tu ai reuşit să mă convingi să vin aici, mormăi către Lexy în barbă, aruncând ghiozdanul umplut cu haine pentru ziua următoare, pe carpeta de un alb pur a dormitorului ei şi uitându-mă cu suspiciune la celelalte două fete.

Acestea arată ca şi copiile de carbon ale lui Lexy, cu excepţia faptului că părul perfect aranjat al uneia este de un şaten închis în loc să fie blond. În mod surprinzător toate poartă pantaloni de sport şi tricouri, la fel ca ce folosesc eu drept pijamale, deşi tricourile lor sunt mult mai strânse pe corp decât ale mele.

- Eu nu particip la asemenea adunări.

Lexy zâmbeşte inocent spre mine, aruncându-se graţios - dacă poţi să faci aşa ceva - pe plapuma ei galbenă.

- Este din cauză că sunt atât de grozavă, explică fără să se obosească să îşi coboare vocea... iar celelalte fete se uită la mine cu o curiozitate evidentă.

Îmi dau ochii peste cap şi mă aşez pe jos, rezemându-mă de lateralul patului ei. Poate am ţinuta corespunzătoare, dar nu mă potrivesc schemei de culori. Albastrul dramatic al pantalonilor mei şi roşul tricoului ies în evidenţă ca un deget care doare în concordanţă cu culorile pastelate ale încăperii.

- Şi, adaugă Lexy, după un moment de gândire, deoarece Dex ţi-a spus că ar trebui să vi.

- Şi de ce ar trebui să conteze ceea ce spune Declan? întreb delicat.

Lexy doar zâmbeşte larg - şi tot mai batjocoritor, de parcă ştie ceva ce eu nu ştiu - dar fata în lila, cu buclele blonde până la umeri, se uită la mine cu ochi imenşi.

- Deoarece Dex O'Shea este cel mai atrăgător tip ce a călcat vreodată pe acest pământ! exclamă în oroare, de parcă mi-aş fi uitat propriul nume. Eu aş face orice ar spune!

Îmi deschid gura să îi ofer o replică, dar şatena mă întrece, uitându-se în sus din munca grea de a-şi picta degetele de la picioare. Acum că mă uit mai bine la aceasta, observ că arată mult mai tânără decât mine şi Lexy - o boboacă, poate? Anul doi? Numai că expresia din ochii ei este una pe care o recunosc, exasperată dar tolerantă. Ei bine, eu niciodată nu am văzut-o înainte, dar am simţit-o de multe ori. Este privirea pe care i-o ofeream lui Dani când se purta ca o idioată.

- Asta din cauză că eşti terifiată de el, Mary, şatena o informează pe cealaltă fată, care se îmbufnează şi îşi încrucişează braţele în dreptul pieptului ei amplu, însă nu neagă afirmaţia. Deci tu eşti Alyssa Devereaux, observă şatena, examinându-mă fără să se obosească să o ascundă, cu ochi ciocolatii şi plini de interes.

- De ce ai spune asta? întreb nepăsătoare, oferindu-i obişnuitul meu zâmbet enigmatic, în timp ce îmi dau părul peste umăr şi începând să îl împletesc alene.

Îmi reîntoarce zâmbetul, deşi nu este la fel de misterios ca al meu, este mult mai deschis şi triumfător.

- Nu te-am mai văzut prin preajma lui Lexy înainte sau oricând Mary mă aduce la vreo petrecere, aşa că eşti o nouă prietenă, mă înştiinţează cu un entuziasm bine ascuns. Mary nu a spus nimic despre tine, deci nu stai prin preajma ei deloc. Dar tu evident umbli cu O'Shea, iar acesta nu pare să te intimideze sau să te atragă. Alyssa Devereaux este singura care se potriveşte descrierii.

Îmi ridic sprâncenele, impresionata împotriva dorinţei mele.

- Deloc rău, îi permit, continuându-mi împletitura cu degete iscusite.