Mijlocitoarea

Capitolul XIII

Capitolul XIII

Alyssa

Imediat el începe să dea înapoi.

- Um... vezi tu... um... a fost ceva de moment... se bâlbâie.

- Nicholas, taci din gură, mă răstesc.

Acesta îşi închide gura ascultător, în timp ce un slab chicot se aude venind de la băiatul din spatele meu.

- Greşesc eu sau există o clauză distinctă în contractul nostru care specifică faptul că tu trebuie să mă informezi de toate petrecerile pe care ai de gând să le organizezi!!!

- Avem noi un contract? întreabă Nicholas, distras momentan din cauza confuziei.

- Nu unul scris, îi explic impacientă, dar am presupus că unele lucruri le-ai înţeles de vara trecută, iar ăsta fiind unul dintre ele.

Îl pot simţi pe Declan ascultând, acesta urmărindu-mă până la Nicholas. La naiba! Trebuie să am grijă la ceea ce o să spun – nu este o mare pierdere, cu siguranţă, aşa cum nu aveam să îmi irosesc cele mai bune insulte pe cineva care nu poate să le înţeleagă – dacă nu îmi doream ca Declan să îşi dea seama de relaţia mea cu Nicholas. Chiar sunt uimită că nu a descoperit deja, poate că snobismul şi siguranţa inteligenţei lui îl orbesc. Totuşi, va fi dificil să îl mustrez pe Nicholas fără să dau nimic în vileag.

- Da, presupun că este, cedează Nicholas. Şi aveam de gând să îţi spun, chiar aveam...

Mă holbez la el neîncrezătoare. Până acum, ar fi trebuit să treacă până şi de mintea sa opacă faptul că nu îmi pasă de scuze decât dacă sunt extrem de justificate, ceva ce cu siguranţă aceasta nu este. Ar fi trebuit să realizeze faptul că fiecare cuvânt pe care îl scoate nu face decât să îmi crească furia.

- Omule, taci din gură, nu cred că funcţionează, îl sfătuieşte Declan alene, deşi sub tonul său plictisit pot detecta o idee de interes amuzat.

- Mă pot descurca şi singură, O'Shea, mă răstesc, fără să îmi mut privirea de pe Nicholas, care caută o cale de ieşire. Mulţumesc foarte mult. Nicholas. Când şi unde?

- Sâmbătă. Acasă. De la opt fix la oricând, murmură ruşinat acesta, uitându-se în jos la picioarele sale, nu că asta ar fi o prea mare diferenţă pentru el, obscenul de înalt idiot.

Oftez, nu este ca şi cum ar fi trebuit să mă aştept la altceva. Nicholas este un scump de băiat, dar nu înţelege că despre ceea ce el consideră distractiv, alţii poate au altă părere. Asta înseamnă că toată dimineaţa de sâmbătă o voi petrece ajutându-l să pregătească petrecerea, iar în timpul nopţii va trebui să stau închisă în cameră, apoi duminică trebuie să facem curat. Nu mai includ timpul pierdut încercând să îi conving pe mama şi pe George să plece de acasă, asta îmi ocupă tot weekend-ul. Nici nu am timp să mă duc la sală, aşa cum intenţionam.

- Nicholas, spun resemnată, tu ştiai că George a zis că tu trebuie să mă anunţi despre lucrurile de acest gen de acum înainte.

- De ce ar... încearcă să întrebe Declan, dar eu îl întrerup, învârtindu-mă pe vârful degetelor pentru a fi faţă în faţă cu el, având o expresie îngrozitor de dulce.

- Declan, te rog, nu vezi că am o confruntare aici? gânguresc cu un zâmbet linguşitor evident fals. Timpul pentru întrebări va fi mai târziu. Poate.

Îmi întâlneşte privirea fără să se dea înapoi, chiar dacă îi pot vedea acel tremur bine ascuns, provocat de tonul meu.

- Poate? întreabă stupefiat.