Mijlocitoarea

Capitolul XIV

Capitolul XIV

Alyssa

Sâmbătă după-masa verific pentru a doua oară preparaţiile pentru petrecerea lui Nicholas. Este doar unul dintre motivele pentru care urăsc petrecerile date de fratele meu vitreg. Eu sunt cea care trebuie să se ocupe de tot: provizii, convingându-i pe părinţi să plece pentru o excursie de o noapte, curăţenia de după, încercând să nu îl las pe Nicholas să mă convingă să escamotez mai multă băutură şi restul. Poate spune că este petrecerea sa, dar în realitate este a mea. Ceea ce este un lucru bun, deoarece orice petrecere pe care eu o dau este mult mai bună decât orice ar organiza el. Nu ştiu cum s-a descurcat înainte să apar.

După preparaţiile pentru petrecere, de asemenea forţându-l pe Nicholas să participe, îmi umplu minifrigiderul din cameră cu tot ce aş putea avea nevoie: chipsuri, băuturi - non-alcoolice, normal - şi ceva resturi de mâncare chinezească, pentru orice eventualitate. Nu vreau să fiu forţată să îmi părăsesc încăperea - şi baia - de foame. Sau orice altceva, în afară de foc. Sau poate inundaţie, deşi sunt la etajul al treilea. Sau un cutremur. Sau... nu mai contează, nu vreau să îmi fac apariţia la petrecere decât în orele dimineţii, când toţi sunt adormiţi, au plecat sau prea beţi să mă observe.

La opt fără cinci minute seara, îl scot pe Nicholas din camera sa, acolo unde încă se aranja – câteodată cred că îi ia mai mult să se aranjeze decât oricare fată pe care o cunosc, inclusiv fanele lui Declan – şi îl duc în zona casei unde îşi ţine petrecerile, zona de prezentare. Mă retrag înapoi în aripa familiei, încuind uşa după mine. Mă întorc apoi în camera mea, încuind şi această uşă pentru o mai mare siguranţă – nu ştiu de ce cineva ar vrea să intre în aripa familiei, dar niciodată nu doare să fii sigur. În sfârşit, obişnuitele mele pregătiri pentru petrecere sunt îndeplinite, chiar la timp. Îi pot auzi vocea lui Nicholas întâmpinându-i bucuros pe cei care îşi fac apariţia, la doar câteva minute după ce intru în încăpere.

Mă arunc pe pat, jucându-mă cu telecomanda de la combină până când rock-ul meu simfonic este îndeajuns de tare să acopere muzica rap care îşi croieşte calea printre etajele ce mă separă pe mine de petrecere. Iau o carte la întâmplare dintr-un raft şi mă apuc să citesc.

Încerc să citesc vreme de vreo oră, dar după ce realizez că am citit aceeaşi pagină de trei ori, îmi dau seama că este inutil să continui cu o sarcină fără speranţă, aşadar arunc cartea pe podea, aceasta alăturându-se grămezii de cărţi de lângă patul meu care au suferit aceeaşi soartă şi pe care mi-a fost prea lene să le pun la loc.

Sunt plictisită. Foarte plictisită. Foarte, foarte plictisită. Uitându-mă la ceas, mai mult pentru a face ceva decât dintr-o dorinţă reală de a descoperi cât este ceasul, oftez. Este doar nouă jumate. Mai am de aşteptat patru ore bune până când să încep măcar să consider să cobor jos. Mă cunosc destul de bine să ştiu că nu pot adormi şi este prea târziu să o sun pe Danielle. Chiar nu am nimic de făcut.

Privirea mea cade din nou pe biroul închis şi mă dau jos din pat cu un oftat. Mă aşez la acesta şi încep să lucrez la munca mea de Mijlocitoare, dar nu mă pot concentra din cauza zgomotelor ce vin de la petrecerea de jos.

Nu ştiu de ce îmi este atât de greu să ignor zgomotul făcut de ei în această seară. De obicei, citeam fericită sau lucram la ceva până pe la vreo trei - dacă era linişte la acea oră - când coboram pentru a mă asigura că nimeni nu este mort sau în poziţii ciudate. Numai că în această seară ceva este diferit. Mă simt, dacă îndrăznesc să admit aşa ceva, singură într-un mod în care nu m-am mai simţit de când Dani s-a mutat. M-am mulţumit şi obişnuit cu propria-mi companie de foarte mult timp, aşa că nu înţeleg de ce dintr-odată nu mai o suport. Poate că în ultimul timp datorită comunicării – certându-mă şi făcând mişto cu siguranţă, dar este tot un tip de comunicare – cu Declan, amintirile pe jumătate îngropate de a avea un prieten prezent au reapărut... la naiba cu asta, din prima clipă când încep să mă gândesc la O'Shea ca la un prieten de nivelul lui Dani este trecut de punctul de a o suna. Ea se poate descurca cu ora târzie care este acolo.