》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Privind pentru ultima dată rochiile bunicii simțeam cum ghemul din stomac îmi crește încet. Ultima mea zi aici trecu mai repede decât aș fi crezut vreodată. Acum stăteam pentru ultima dată în fosta cameră a bunici. În camera care devenise a mea în scurta perioadă în care am stat aici. Încă mai era camera rece și sumbră de altă dată, dar acum parcă pe lângă toate astea, găseam un mic culcuș în care mă puteam ascunde în ea. Am privit pervazul, abia luminat de focul ce dansa fericit în șemineul din partea cealaltă a camerei. Dacă Mad Hatter avea să vină în seara asta aici, cum aveam să îmi iau rămas bun de la el?
Voiam să îmi iau rămas bun de la el? Da.
De ce?
— Ce păcat! Spuse Emma, care stătea tolănită în patul meu, trezindu-mă din visare. Credeam că o să-ți organizeze o petrecere de rămas bun măcar.
I-am aruncat o privire peste umăr.
— Probabil că au lucruri mai importante de făcut, Emma.
— N-am mai avut o petrecere de ani buni, mormăi ea, fără să-mi ia în seamă comentariul.
Buzele mi-au zvâcnit cât timp închideam ușile dulapului și m-am îndreptat spre Emma, făcându-mi curajul să o întreb lucrul care mă chinuie de câteva zile bune:
— Te deranjează dacă te întreb ceva?
— Hm? Nu. Spune.
— Tu..cunoști familia lui Cab, nu?
Mira-m-aș dacă nu i-ar cunoaște. Emma cunoaște fiecare persoană care a trecut vreodată pe holurile astea de cât timp ea le patrulează. M-am trântit lângă ea, pe marginea patului, frământându-mi pumnul în palmă.
— Oarecum. De ce? Doar nu recunoști că Cab este dragostea ta secretă? Își acoperi gura cu palma, cât eu mi-am dat ochii peste cap.
— Iac. Nu. Niciodată.
— Zici tu așa, dar aflu eu curând că e altfel!
Încep să cred că nu a fost o idee prea bună până la urmă.
— Emma!
— Bine. Te ascult pe bune acum.
— Nu știi cumva cum se numea bunica lui Cab?
— Bunica lui? Doar nu cumva vrei idei de nume pentru viitori voștri copilași, nu?
Am oftat gălăgioș, deși oftatul mi s-a transformat încet în mârâit. Atunci Emma a chicotit.
— Bunica lui a murit de ceva timp, Zemora.
— Cab mi-a spus despre asta. Sunt doar curioasă în privința numelui. Atâta tot.
