》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Nu scot pufnituri drăgălașe atunci când sunt nervoasă!
— Ba da, o faci, răspunse Luka, fără să aibe nevoie de o secundă de gândire.
— Ba nu!
— Ba da.
Nici nu mă puteam enerva în vreun fel, având în vedere că l-am convins pe Luka să-mi cumpere un pahar din ceva numit ,,sudoare de trandafir", lucru care la prima vedere mi s-a părut a fi vreun ingredient din potiunea unei vrăjitoare, dar aparent era o băutură alcoolică tradițională, iar acum eram puțin amețită și râdeam cam la orice mișcă și îmi sare-n ochi. Nu mă îmbătasem. Nu cred că am să mai permit vreodată să mă amețesc atât de tare ca și în seara aia în Armata Roșie, dar am băut destule gurițe micuțe încât rușinea să nu mai ajungă la obrazul meu pentru orice prostie posibil ce ar putea să-mi iasă pe gură. Cel puțin nu momentan. Acum, paharul pe jumătate golit se afla în mâinile lui Luka, iar el ținea o palmă peste pahar.
Când l-am întrebat pe Luka dacă m-a scos afară din casă, deși eram destul de sigură că acum, cu un război la ușa noastră, nu prea aveam voie să părăsim castelul noaptea, doar din cauza atacului de panică pe care l-am avut cu câteva ore din urmă, el m-a prins ușor de nas de parcă am spus cel mai prostesc lucru din lume.
— Ți-am scos fundulețul curios afară din casă pentru că Wonderland-ul este mai mult decât patru pereți între care ai fost închisă în tot acest timp, spuse el, așezându-și un braț peste umerii mei cât timp ne îndepărtăm de copacul spiritelor. Voiam să te aduc aici de mult timp, recunoscu mai apoi. Meriți să te distrezi și tu puțin.
La început am fost extrem de sceptică cu privire la definiția ,,distracției" din punctul lui Hatter de vedere, dar aparent m-am înșelat. Definiția lui Hatter cu privire la distracție e exact de ce am nevoie.
— O să dăm se bucluc? am întrebat eu chicotind.
— Tu? ridică el dramatic din sprâncene. Cu chipul tău angelic și cu ochii tăi de cățeluș plouat? Niciodată!
Zâmbind, mi-am încolăcit brațul în jurul taliei lui, sprijinindu-mi capul de umărul său, întrebându-l jucăuș:
— Dar tu? O să aibe marele și răul Mad Hatter probleme?
— N-o să mă prindă niciodată, zise el, ridicând paharul în aer, făcând câțiva stropi generoși din băutură să ude iarba pe care pășeam. Cel puțin nu în viață!
— Ai de gând să mă părășești, atunci? am intrat în jocul lui, strângându-l mai tare în brațe.
— Să te părăsesc? șopti el în părul meu, încetinind pasul deodată cu mine. Viața de fugar nu este specifică unei prințese. Ai fugi cu mine dacă ar fi cazul?
