》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Hatter mi-a povestit cum, noapte de noapte, obișnuiesc să mă trezesc din senin pentru a pleca. Unde? Nici unul din noi nu știa. El mereu a presupus că nu suportam prezența lui așa că mă retrăgeam în camera prietenei mele, Emma. Nu o făceam însă, deoarece eu nu eram conștientă de aceste escapade nocturne.
El mi-a spus că nu eram adormită și că îi mai adresasem cuvinte înainte de a părăsi camera, semn că nu eram somnambulă. Aproape că nu l-am crezut, dar rănile de pe corpul meu nu puteau decât să fie demonstreze că tot ce spunea Mad Hatter era tragic de adevărat.
Și-a petrecut fiecare minut în care nu asculta tot ce sufletul meu vomita afară după ce s-a forțat atât de mult timp să ascundă, spunându-mi că nu sunt nebună. Ceva se întâmplă și nu e vina mea. O să o scoatem la capăt până la urmă. Într-un mod ciudat, a spus-o de atât de multe ori încât a reușit chiar să mă convingă cu ele și astfel m-am trezit zâmbind slab la o glumiță neamuzantă care i-a scăpat la un moment dat.
În seara aia am avut un somn liniștit în ciuda lacrimilor și al zbuciumului meu interior. Deși în general după o descărcare de genul și luând în calcul în același timp cât de obosită am fost eu când am adormit, faptul că am visat ceva e o minune cerească și un blestem în același timp, pentru că Mad Hatter mă urmărea mai nou până și în cele mai neașteptate locuri, cum ar fi, în visul meu. Am visat despre o conversație pe care am avut-o nu de mult cu el.
Una destul de amețitoare dacă mă întrebi pe mine. Îi arătasem cum în ultimul timp puteam invoca un vârtej de anti-magie neagră în palmele mele, iar el a fost al naibi de entuziasmat când mi-a văzut puterile. La un moment dat m-am crispat, fiindcă magia mi-a jucat în ceafă, semn că un membru al armatei roșii tocmai ce trecu pe lângă camera mea, zăbovind puțin în fața ușii mele cât strigă ,,Noapte bună, Alice!". Jonah. Mi-a putut da atât de multă anxietate în doar treizeci de secunde și doar pentru a-mi ura noapte bună.
— Poți să îl simți și tu? Mă întrebă Mad Hatter.
Stăteam alături de el pe pervazul geamului, iar coapsele lui erau lipite de ale mele într-un mod care îmi făcea stomacul să se zbată iar inima să-mi facă o tumbă.
— Și tu? Am spus eu, dornică să vorbesc cu cineva despre puterile mele.
— Magia mea constă în asta. Simt pulsul. Aud bătăile inimi și-mi pot da seama de sentimentele oricui. Le pot controla așa cum vreau eu. Dacă vreau pot să îl fac pe nerodul ăla în colanți care tocmai ce a trecut pe lângă camera ta să plângă în timp ce dansează dansul ploii fiindcă se simte euforic și vrea să facă duș.
Am strâns din buze pentru a nu chicoti la ce tocmai a spus.
— Pot face asta cu toată lumea, spuse din nou. Toată lumea în afară de..tine.
