》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eram pusă pe spionat.
Mă rog. Nu prea știu dacă asta se pune ca și spionat, deoarece, eu am fost prima ajunsă aici, având parte de orele mele de antrenament alături de Caspian. Atenția mi-a fost inevitabil furată de un mic detaliu minor. Două siluete pe care le-am confundat inițial, când le-am zărit cu colțul ochiului, cu două pisici, una mai micuță și una mai mare, care pur și simplu se plimbau pe lângă curtea folosită pentru antrenamente. Astăzi aveam parte de foarte multă companie. Pe lângă alți soldați formați din ambele sexe, femei și bărbați, un cuplu nemaivăzut de ochii mei aproape că a trecut neobservat. Eu l-am observat. Legat de restul nu prea știu ce să spun. Iar dacă nu le-aș fi recunoscut puterea magică, încă aș fi crezut că era vorba de două pisicuțe. Dar nu. Erau chiar cei doi conducători ai Armatei Negre, posibil chiar al regatului Wonderland în sine.
Olivia, încă blocată în corpul ei micuț, pășea încet cu un Wezen de două ori mai înalt decât ea. Acesta avea mâinile împreunate la spate, iar Olivia le avea în fața, dar stăteau atât de aproape unul de altul încât brațele lor se mai atingeau unul de altul câteodată, cu toate că Wezen era o matahală de om, cumva reușeau să se atingă. N-am putut să nu mă holbez lung la verișoara mea și la presupusul meu unchi vitreg în timp ce ei se îndreptau spre un foișor din apropiere. Locul ăsta devine din ce în ce mai interesant pe zi ce trece. Cred că v-ați dat și voi seama că nu mă plictisesc deloc.
Caspian mă instruise să îmi continuu încercările de a menține bula de magie în mâini, până ce el se ocupa pentru început de ceilalți soldați, cerându-le să se pregătească pentru lupta corp la corp. Luka și unchiul Henry a dispărut din nou în această dimineață, fiind nevoiți să se reîntoarcă pe câmpul de luptă, dar în schimb, ca un pansament pentru dorul meu de ei a venit mesajul Nirvanei, care se întoarcea în sfârșit acasă din baza Armatei Roșii. Era trist totuși că Ares nu avea parte de asemenea lux. Nici nu pot să-mi închipui ce el și fratele său geamăn, Apollo, ar putea simții acum, fiind despărțiți unul de altul. De fapt, aș putea, dar e un sentiment gol foarte urât în care nu prea vrei să te avânți în mod normal.
Bula de magie din palmele mele tresării deodată cu mine în clipa în care Olivia prinse curaj și se întinse după mâna lui Wezen, împletindu-și degetele în ale sale când intrară în foișor.
Bine lucrat, verișoară!
Mi-am reîntors imediat atenția spre magia din mâinile mele, realizând că, în sfârșit am menținut-o mai mult de două clipe înainte de a-mi exploda în față. Chiar mergea mult mai bine decât mi-am imaginat. Privind pierdută spre negrul abundent care deși nu era, părea a fi un lichid care se rotea în palmele mele, gânduri pe care de obicei încerc să le țin cât mai departe de cadrul meu mintal instabil, se luptau să pătrundă prin zidurile ridicate de mine pentru a mă chinui cu negativitatea lor. Oh, și cât încercam să le întorc spatele.
