》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
MAD HATTER 🎩
— Foarte bine panseluțo. Exact așa cum am discutat. Să-i dăm drumul!
Zmeura mea plescăi din buze dându-și ochii peste cap, ca mai apoi să spună nemulțumită:
— De acord, dar nu mă mai numii panseluță. Nu sunt deloc așa, spuse sec.
— Cum spui tu, Zmeura, am ridicat eu din umerii, cât timp obrajii ei sau înroșit, cuprinsă de furie la auzul celeilalte porecle, să o facem!
Încă nu era tocmai mulțumită de toate astea, dar aprobă din cap fără să se plângă în vreun fel. Își avertiză micul prieten blănos să stea ascuns în geanta ei, și își acoperi ținuta cu mantia dându-și jos gluga de pe cap. Nu puteam să nu fiu puțin suspicios, deoarece acesta era singurul scenariu în care nu o vedeam pe Zemora descurcându-se și chiar i-am spus-o în față, cu toate că șarada asta proastă a fost pusă la cale în mare parte de către mine. După ce s-a strâmbat puțin, Mora mi-a aprobat planul și chiar s-a oferit să ajute la prima parte din el.
Jumătate de zi mai târziu după ce Zemora s-a ales cu niste hăinuțe noi și cu o geantă frumoasă, ambele de calitate și făurite de creatori de modă renumiții, am ajuns amândoi la concluzia că o să murim curând de foame dacă nu rezolvăm problema pe care ne-o aruncă direct sub nas stomacurile noastre gălăgioase. Deși era lucrul pe care al trebui să-l respectăm mai ceva ca rugăciunile de dinainte de culcare din fiecare seară, am făcut exact opusul și ne-am aventurat printr-un sat, părăsind pentru o scurtă perioadă de timp pădurea care ne-a fost un scut și un paznic foarte util în ultimele zece ore. Am venit pentru a căuta mâncare și de preferabil și un loc în care să înnoptăm, și nu o să plecăm până nu primim ceea ce vrem.
Iar Zemora a și trecut la treabă înaintând țanțoș prin mulțime de parcă nici măcar nu era căutată până și în gaură de șarpe de armata roșie. Ajunsi în mijlocul aglomerației, privirea ei a găsit-o din nou pe a mea, căutând probabil o ultimă încurajare. Am aprobat din cap dând de o parte la rândul meu acea glugă care ne ascundea în mare identitățile. Pălăria mea bufantă de odihnea liniștită în geanata de pe umărul meu, iar înainte de a-mi pune în aplicare partea din plan, i-am dat-o Zemorei pentru a preveni deformarea ei.
Mora nu a avut nevoie de o altă încurajare. Țipetele ei disperate au umplut centrul mulțimii îngroziind jumătate din mulțime:
— Oh, Doamne! O auzeai pe fată urlând cu disperare. Ajutor! Vă implor, ajutor! Cineva să-l ajute!
Corpul meu ,,inconștient" își găsi un culcuș pe jos, la picioarele Morei, în timp ce eu bifam mintal partea mea din acest plan ca și îndeplinită. Ochii îmi erau întredeschiși, așa că puteam vedea în mare tot ce se întâmpla în jurul meu. Zemora țipa și plângea în hohote arătând spre corpul meu, decedat pentru cei din jur care s-au oprit să privească scena din cauza urletelor. Un domn a ieșit din mulțime și s-a apropiat încruntat de noi. Mora nu a stat pe gânduri și ia sărit în brațe, sprijinindu-și mâinile micuțe de pieptul său:
