》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Cum adică ați pierdut-o?!
Olivia își acoperi urechile cu palmele, cât timp Wezen a tresărit din stânga ei, închizându-și un ochi, de parcă strigătul meu pițigăiat l-ar fi zgâriat pe creier. Caspian era singurul care și-a înfundat bărbia în piept cu privirea-n pământ, vinovat.
— Aici, în Londra, nu se poate transforma într-o furnică pentru a se face nevăzută! am continuat mai apoi, după ce i-am scurtat pe fiecare în parte cu privirea. E Nirvana! N-ai cum să o pierzi la ce gură mare poate avea!
— Uite cine s-a trezit să vorbească, îi șopti Liv lui Wezen, crezând cel mai probabil că timpul meu petrecut în Londra mi-a înfundat urechile și acum eram surdă, obținându-se numaidecât cu un ,,șhh" prelung de la iubitul ei.
— Ai spus ceva? mi-am îngustat ochii neimpresionată spre blondă.
— Nu, doamnă, tresări ea când realiză că am auzit absolut tot din ce a spus.
Luka chicoti, ascuzând într-un tușit o insultă drăguță la adresa lor cât timp mă trase mai aproape de el, alungând acei câțiva centimetri minusculi care îmi opreau spatele din a se sprijini de pieptul său, încă aflându-mă în poala sa, pe canapea. Prezența lui atât de aproape de mine nu mă ajuta prea mult să mențin această Zemora nervoasă care voia să le tăbăcească fundurile celor din fața ei pentru că au reușit imposibilul și au pierdut-o pe cea mai bună prietenă a ei. Simpla lui atingere îmi aducea o stare de liniște împotriva căruia dacă nu aș fi mult prea obosită să mă mai lupt, aș ridica un scut indestructibil pentru a mă ascunde cât mai repede de aceste sentimente care mă tulbură și relaxează în același timp. Știu mai bine acum, totuși. Știu că alergatul va aduce mai mult rău decât bine și până la urmă s-ar dovedi inutil. Dragostea găsește întotdeauna o cale, așa că am terminat cu alergatul și sunt gata să o accept.
Mi-am mușcat ușor buzele când Luka își sprijini bărbia de umărul meu, înghițindu-mi la loc suspinul, întorcându-mă la a țipa la familia mea.
— Nu crezi că tu o duci prea bine, hm? ridică Wez din sprâncene spre Luka, amuzamentul dansându-i în ochi în ciuda tonului său iritat. Nu vrei să ni te alături?
Luka rânji, ridicându-și ușor capul pentru a clătina învingător din cap, sărutându-mi obrazul înainte de a-și sprijini înapoi bărbia pe umărul meu.
— E călduț aici, zise, zâmbind larg când mâinile mele și-au găsit un loc peste ale sale, pe stomacul meu. Locul meu preferat!
Are noroc că sunt mult prea fericită din urma faptului că e aici și mi-a fost atât de dor de el încât iubirea pe care i-o port îi este scut în acest moment, fiindcă teoretic vorbind este și vină lui că Nirvana s-a pierdut, deoarece aparent au ajuns împreună la conacul Bloom, iar domnul iubăreț aici de față care stătea lângă mine ca și o lipitoare — iar dacă îndrăznește să-mi dea drumul, îl iau și pe el la șuturi — a luat-o înainte, dând buzna la balul surorii mele pentru a-mi salva fundul.
