》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
MAD HATTER 🎩
Cred că am deschis o ușă greșită și am pășit într-un univers paralel.
O altă dimensiune cu totul diferită de cea din care provin.
Sau aliniat planetele. A căzut Anglia peste Fanța. Ceva s-a întâmplat?!
Ceva rău care îmi putea pune capul în cui și măcelări celelalte componente ale corpului.
Când Pops m-a salvat din cearta monstru care avea să înceapă între Nonna și Mora, puteam băga pariu că se vărsa niște sânge în această zi. Pe naiba!
O oră mai târziu, bunica tocmai ce puse în cuptor o plăcintă pe care aparent o făcuse special pentru o persoană și îi povestea Morei despre cum bunicul ei, James, și-a blocat capul între bările scărilor când aveau doisprezece ani. Mai că nu îi împletea părul și îi săruta obrajii cât timp o îmbrățișa. Ce mama naibii tocmai am ratat?
Nu mă înțelegeți greșit. Chiar speram ca bunica mea să o placă pe Mora, amândouă fiind două femei importante pentru mine, dar atunci când am pășit în pensiune, iar bunica a pus ochii pe biata Mora, privind-o de parcă ar fi o distrugătoare a galaxiei, speranțele mele au fost zdrobite sub talpa unui bocanc, una după alta. E destul de confuz ca după asta, să le găsești atât de zâmbărețe una lângă alta. Pops, din dreapta mea nu era prea uimit totuși. După șaizeci de ani de căsnicie, probabil nimic nu-l mai uimea când venea vorba de soția lui.
Un alt lucru cu care am realizat că nu eram obișnuit, dar îl adoram din tot sufletul era zâmbetul Zemorei. Aveam în plan să îi cer bunicii mele notițe, deoarece eu unul nu am văzut-o pe Mora zâmbind atât de mult în săptămâni întregi. Sunt puțin gelos că nu am deprins această abilitate, dar faptul că am făcut-o să râdă destul de des în ultimul timp e un medicament încurajator destul de efectiv.
— Cât mă bucur că nu semeni deloc cu Lilian, țâțâi bătrâna clătinând din cap. Inima mea bătrâna nu ar putea accepta o asemenea dezamăgire.
Zemora păru încântată de faptul că era comparată cu bunicul ei, dar în același timp m-a observat în tocul ușii și ridică din sprâncene confuză spre mine, semn că nu îmi ținea pică pentru faptul că am cam abandonat-o în ghearele nemiloase ale bunici.
— Lilian și Nonna au fost un fel de rivale pe vremuri, i-am explicat eu, dezlipindu-mi umărul din tocul ușii, unde mă sprijinisem când le-am văzut atât de apropiate.
— Pe vremuri? Pufni Nonna. O zici de parcă aș avea vreo zece secole la bord!
— Hm..ultima dată când am verificat nu avea decât vreo optzeci și nouă..
— Nu fi optuz. Știi foarte bine că am doar optzeci și opt!
Deși dacă nu aș știi mai bine, i-aș fi dat doar vreo patruzeci, iar după figura uimită pe care Zemora a adoptat-o, și ea gândea la fel. Bătrâna mereu s-a ținut bine pentru vârsta ei.
