》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
!!!Warning!!!: Acest capitol conține scene 18+!!
-♡-
Cu câteva luni în urmă, de abia întoarsă sub acoperișul părintesc, somnul nu mă găsea la fel de repede pe cât îmi găseam eu drumul spre gândurile nepoftite de dor, durere și rușine. Uneori îmi doream să adorm repede, așa că poate când aveam să-mi deschid ochii din nou, m-am trezit în brațele bărbatului pe care îl iubesc, care mă săruta și mă ținea de parcă cuvintele mele și secretele lui nu ar fi creat o gaură neagră între noi.
Alte ori mă temeam să mă las purtată în lumea viselor, fiindcă nu voiam să mă trezesc pe câmpul de luptă, înconjurată de cadavrele camarazilor mei căzuți la datorie. Poate chiar cu trupul neînsuflețit al lui Luka sau al unchiului meu, Henry. Poate aveam să mă găsesc într-o lume în care planul meu a eșuat, iar Minerva ne-a trădat sau a fost ucisă între timp înainte de a fi recunoscută de coroană. Nu voiam să trăiesc într-un asemenea univers. Nici măcar nu voiam să îmi închipui ce aș face mai departe. Un război m-a sfâșiat psihic deja, nu aveam nevoie de încă unul care să mă calce în picioare.
Seara de astăzi m-a găsit din nou la mila fricii. Din nou ezitând să mă lepăd de corsetul care-mi chinuia de ore în șir spatele și eram sigură că până și zeii plângeau de mila mea în acele clipe. Din nou refuzând să mă așez în pat, astfel încât mi-am petrecut timpul plimbându-mă dintr-o camera în alta, vizitându-i ba pe Caspian si unchiul Henry care împărțeau camera cu unchiul Wezen, ba în camera fetelor, Olivia și Nirvana. Fusesem supărată fiindcă voiam să îmi petrect întreaga seară vorbind despre Indigo, despre următoarea noastră mișcare, despre Wonderland și Minerva. Orice, doar să nu adorm, fiindcă exista riscul ca următoarea dimineață să mă trezesc din nou singură în pat, fără să știu ceva de Luka, fără să îi simt atingerea, fără să înroșesc de fiecare dată când acesta îmi fură câte un sărut între conversația mea cu Nirvana și Liv, și a lui cu Wezen. Exista riscul ca eu să-mi pierd mințile de tot, iar ultimele 24 de ore să fi fost doar în capul meu. Lumea era destul de crudă încât să-mi tragă un șut în fund cu acest scenariul.
Luka a fost cel care m-a convins să trec pragul camerei mele pentru a-i lăsa pe ceilalți să doarmă liniștiți. Tot lui i-am mărturisit aceste frici stupide, fiind pe punctul de a exploda dacă nu vorbeam cu cineva. Tot Luka mi-a promis că va fi acolo dimineață pentru a mă convinge că totul era real, el era real și modul în care urma să mă trezească va fi la fel de real pe cât tot ce s-a întâmplat astăzi este. Cuvintele lui au liniștit partea panicată și plină de frici din interiorul meu, doar pentru a mă transforma într-un întreg dezastru hormonal, trăind în anticipare până când aveam să aflu următoarea dimineață despre ce era vorba cu adevărat.
Așa că, înfofolită în milioane de pături și ascunsă în scutul protector oferit de brațele lui Luka, am adormit.
Probabil aș fi sforăit de zor până zorii dimineții aveau să mă spele pe față la asfințit, dacă nu aș fi fost trezită de un scâncet sfâșietor și cea mai neașteptată voce care șoptește în somn cuvinte care inițial nu au trecut prin ceața adusă de somn în jurul creierului meu. Am descifrat cu greu în întunericul din jur camera mea, fixând pentru o clipă hainele de pe un scaun îndepărtat pe care Caspian, Wezen și Henry le-au uitat în camera mea după ce se schimbaseră în niște haine șterpelite din garderoba tatei, panicându-mă pentru o clipă, crezând că o fantomă sau vreun demon și-a făcut apariția în camera mea.
