》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
MAD HATTER 🎩
N-am crezut vreodată că să ascult cum respirația Zemorei devine din ce în ce mai calmă în timp ce aceasta părăsește lumea aceasta crudă și diabolică în care ne aflăm, lume care nu o merită pe Mora, pentru o lume mult mai pașnică. Una în care orice este posibil. Nu așa ca și în Wonderland, unde orice coșmar al tău este posibil să devină realitate, deoarece acesta este adevărul despre acest întreg regat. Zemora în schimb urma să mă părăsească temporal pentru o lume mult mai bună decât acest univers contaminat în care ne aflam.
Eram amândoi tolăniți în patul ei, de abia ce reușisem să ne găsim o poziție confortabilă în care măcar jumătate din corpul nostru să scape de pedeapsa nemeritată a durerii. Amândoi aveam răni ce odată erau grave, dar acum după ce am trecut prin mâinile slăbite ale magiei deținute de Olivia, erau acceptabile, în sensul că aveam să le supraviețuim.
Întregul meu spate fusese distrus în urma exploziei cauzate de idiotul de Leo, care sări în ajutorul celuilalt idiot, Jonah, în cel mai prostesc mod posibil. A detonat o nenorocită de bombă. Dacă Henry și Wezen nu ne găseau la timp, cel mai probabil eu și Zemora ne-am fi găsit sfârșitul. Deși eu sfârșisem mult mai rănit decât Mora, în sensul că corpul meu fusese mult mai jerpelit de focul ce luă naștere în urma exploziei, eu reușind să prind întreg impactul exploziei și pentru ea, Zemora nu scăpase de propriul iad. Avea întregul peipt acoperit de bandaje, iar piciorul ei aproape a fost amputat, asta dacă Henry nu s-ar fi împotrivit, lucru care, Doamne, i-a salvat piciorul Zemorei. Încă încercam cu greu să procesez aceste informații, după ce Liv ne explicase toată întâmplarea cu o jumătate de oră în urmă, când atât eu cât și Zemora ne-am trezit din lungul somn pe care Liv l-a descris ca fiind o ,,comă". Mă rog, ne-a explicat în timp ce țipa și ne certa așa cum nici pe proprii ei copii nu avea să îi certe vreodată. Wezen a fost cel care a reușit să o potolească, scoțând-o din cameră pentru a ne lăsa să ne odihnim.
Existau momente în care mă trezeam că nu-mi simțeam deloc propriul corp. Liv spusese că erau doar niște efecte adverse prin care corpul meu trecea în drumul spre vindecarea completă. Pentru o clipă chiar am uitat de compresa rece pe care Wezen o legase de spatele meu înainte ca Olivia să își înceapă show-ul. Eram mult prea obosit pentru a depista locația celorlalte bandaje sau răni, care eram destul de sigur că existau.
Wezen mă aruncase în patul Morei cu o jumătate de oră în urmă, sfârșind tolănit cu botul în pernă și cu mâinile ascunse sub scutul ei pufos și alb. Tot ce mi-a rămas în aceste clipe era holbatul la stabila albă a patului și amintirea acestei nopți întregi. Olivia, printre oftatul ei dezamăgit și predica pe care ne-a ținut-o, ne-a spus să ne gândim foarte bine la ce am făcut, de parcă ar fi cel mai groaznic lucru abătut asupra regatului nostru. De parcă ar încerca să mă aducă pe culmile regretului în urma tuturor celor întâmplate, dar adevărul era că eu nu regretam absolut nimic.
