》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ZEMORA 🦋
Mă doare fundul.
Și ăsta e doar un punct minor de pe lista mea de ,,locuri care urmează să se invinetească mai târziu". Începând de la cot, și sfârșind în cel mai ascuns os din degetul meu de la picior.
Icnind, n-am apucat să îmi amortizez cădere în vreun fel, când bila de magie îmi explodă direct în față pentru a cincizecea oară în acea zi. Cine ar fi crezut că e așa de greu să îți menții magia în palme? Lucrurile pe care le-am prins de la bunica mea atunci când am fost capturată de cartea amintirilor sale nu m-au ajutat cu nimic până acum, și parcă nici ce știam înainte să fac nu-mi mai ieșea de niciun fel. Am ascultat în schimb prima regulă pe care Caspian mi-a impus-o în clipa în care am apărut în curte acum trei ore. De fapt, nici nu mi-am dat seama că e vorba de o regulă. Pur și simplu a înlocuit tradiționalul ,,bună dimineața" cu:
— Ce faci când cazi?
L-am privit confuză, imaginandu-mi că această întrebare simplă poate fi una capcană, care poate avea un răspuns mult mai complex decât ar trebui să fie, de fapt, timp în care Șobii practic mi-a urat cu mult drag și căldura ,,să-ți rupi un picior' și sării de pe umărul meu, părăsind instant raza mea vizuală.
— Te ridici? am întrebat ei, nesigură.
— Greșit, spuse el atât de convins. Te ridici!
Oh, wow.
Cas scutură atunci din cap, ca și cum ar realiza în sfârșit că amândoi am spus același lucru, și spuse:
— Oh, da! Bun, ai dreptate. Te ridici.
Aparent nu se aștepta să răspund corect la un lucru atât de simplu..?
— Bună treabă, profesore! strigă Olivia, din naiba știe ce parte. Amândoi faceți o treabă foarte bună!
— Vrei să te alături, regino? contraatacă Caspian de îndată.
Urmărindu-i privirea, am zărit-o pe verișoara mea pe pasajul care desparte cele două corpuri ale castelului, oprindu-se exact la mijlocul său, între stâlpului de piatră care îi mențineau acoperișul.
— Am să mă scutesc de asta în această dimineață. Când cazi. Te ridici, mă salută ea militărește înainte de a adăuga: Nu-l asculta pe Cas când scapă perle de-astea! El e defect din fabrică!
Am strâns din buze pentru a-mi oprii râsul. Cu siguranță nu urma să am o viață prea ușoară în viitorul apropiat dacă sfârșeam râzând de profesorul meu. Olivia îmi ură noroc înainte de a-și vedea de drum, lăsându-mă din nou singură cu unchiul Caspian, care pur și simplu a repetat din nou, fixându-mă cu privirea ,,Când cazi. Te ridici."
