》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ZEMORA 🦋
Am ieșit împiedicindu-mă din bibliotecă, încercând să mă obișnuiesc din nou cu lumina zilei de afară. Îmi simțeam ochii și trupul obosit, și mă clătinam de pe un picior pe altul din când în când, făcându-l pe Șobi, care alerga în stânga mea, să chițăie alarmat. Adrenalina îmi pompa în vene cât timp eu încercam să mă adun și să nu încep să plâng cel mai probabil.
Îmi simțeam corpul slăbit, de parcă ar gelatină și sticksuri în loc de carne și oase, așa că, dacă tocul ușii de la ieșirea din bibliotecă nu ar fi avut menirea cerească de a fi prin jur exact în momentul în care corpul meu a apăsat butonul de ,,stop" pentru o secundă, cu siguranță trei secunde mai târziu mă trezeam culegându-mă de una singură de pe jos.
Sute de gânduri și amintiri îmi treceau prin fața ochiilor, făcându-mă să icnesc la zgomotele lor din capul meu, dorindu-mi doar o minisecundă de liniște înainte ca bomba să explodeze și rahatul să se împută. Deoarece știam foarte bine ce urma să fac. Lăsând sentimentul de vinovăție din ciuda faptului că până acum am ales doar să mă ascund și să fug, să mă împingă de la spate, m-am dezlipit greoi de lângă tocul ușii, iar cu încurajările lui Șobi de pe fundal, am mai făcut câțiva pașii în față.
Bunica Lily. Bunicul James. Caspian. Wezen. Unchiul Henry și mulți, mulți alți au luptat și încă luptă în această catastrofă penibilă. Acest joc stupid care a început dintr-o ceartă de copii mici, fără logică. Acum era rândul meu să îmi continuu partea din acest război. Parte ce a fost de mult începută și lăsată în aer.
„ În locul ăsta ar fi trebuit să te naști", îmi spuse Luka atunci. Cuvintele lui îmi aduceau fiori pe șirea spinării și scenarii pe care nu am crezut că sunt în stare să le fac, legate de Wonderland, până acum. Da, poate aici ar fi trebuit să mă nasc. Poate aici trebuia să fiu crescută și toate cele, dar cel mai probabil în acest caz, eu nu aș mai fii fost eu. Zemora care ar fi născută și crescută aici ar fi cu totul altă persoană față de persoana mea actuală. Am alungat imediat acest gând, promițându-i că am să-l lăs să îmi terorizeze mintea mult mai târziu și am pășit din ce în ce mai sprinten pe coridor cum îmi recăpătam controlul corpului.
Mergeam. Pășeam. Înaintam dar habar nu aveam unde mă duceam. Nu știam cât timp trecuse din momentul în care am deschis nenorocirea aia de carte până acum, iar subconștientul meu începea să îmi critice alegerile ce la momentul respectiv păreau atât de bune. Bun. Am aflat adevărul. Știu ce s-a întâmplat în trecut. Acum ce?
Acum..acum am să trăiesc fiecare zi așa cum mereu mi-am dorit. De parcă ar fi ultima. De acum n-am să mă mai las controlată de prejudecăți și am să fac tot ce mi-am propus vreodată. De acum visele mele vor fii principala mea problemă, iar vocea din capul meu care îmi spune ,,nu", va fi aruncată în primul tomberon mintal pe care îl găsesc. De acum nu am să mai fac la fel ca Alice. N-am să mai fac la fel ca Octavianna. Am să o fac așa cum Zemora ar face-o.
