》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ZEMORA
— Deci, acesta e noul vostru loc de ascunzătoare, hm?
— Aurelian! Strigă Octavianna având degetele pierdute prin părul meu, făcându-mă să tresar. Locul ăsta este unul privat! Doar pe bază de invitație! Și doar femeile au voie în el. Nu cred că tu îndeplinești una din aceste două lucruri.
— Doamna Myers m-a invitat și mi-a spus unde sunteți, răspunse acesta, delectându-se cu modul în care Vianna pufnea iritată.
Sora mea mai mare scoase un oftat gălăgios exasperat și se ridică puțin, cât să îmi găsească privirea pe după capul meu:
— Amintește-mi. De ce am introdus-o pe doamna Myers în toate astea?
— Deoarece face niște fursecuri delicioase și spune niște povești grozave, am zis zâmbindu-i. Plus că, în mod normal nu dezvăluie locația ,,Clubului select al domnișoarelor care nu au nevoie de un bărbat care să le facă fericite"!
Vianna se încrunta:
— Parcă am spus că numele nostru va fi ,,Ceaiul de la ora 4".
— Știu, am oftat dramatic, dar numele meu e mai bun!
Cu toate că a clătinat din cap de parcă ar vrea să arate obrazul dezamăgiri, chipul surori mele a fost trădat de un mic zâmbet indulgent pe care s-a grăbit repede să-l ascundă, plasând un mic sărut pe fruntea mea înainte de a se întoarce la împletitul cosițelor mele. Podul sau cum îmi plăcea mie să-l numesc ,,Conacul Secret al Clubului secret al domnișoarelor care nu au nevoie de un bărbat care să le facă fericite" era locul nostru de întâlniri. Eram un grup select și foarte pretențios, era adevărat, dar aveam subiecte bine conturate și foarte detaliat discutate. Mă rog, detaliate erau cele despre care reușeam să scoatem la iveală cât mai multe informații de la celelalte membre ale grupului. Membrii erau foarte atent aleși, mai ales de când camerista Elisabeth aproape ne-a dat de gol, povestiindu-i mamei noastre vitrege, din cauza căreia am și creat acest loc, pentru a ne ascunde, despre noi.
Norocul nostru era că mama noastră vitregă de pe vremea aceea, a treia la număr, Valentina, a înțeles total greșit mesajul cameristei, crezând că podul era locul în care ea și tata se întâlneau din când în când pentru a face lucruri despre care Vianna nu a vrut să-mi dezvăluie ceva. Dar doamna Myers m-a salvat și mi-a spus, făcându-mă să jur pe degețel că nu lăs porumbelul să ducă mai departe bârfa, că tata și camerista Elisabeth obișnuiau să joace poker în pod. M-am întristat foarte tare când am auzit. Era o nebunie. Cum să fie Elisabeth concediată doar din vina unui joc de poker?
Mi-a fost tare frică să mă joc cărții o lungă perioadă de timp din acel moment.
Deci membrii oficiali ai clubului nostru eram eu, Vianna, doamna Myers și din când în când, câte una din cameristele noastre de încredere se alăturau nouă. Doar cel de sus știa cât ne-am chinuit eu și Vianna să aflăm câte ceva despre ce naiba se putea întâmpla atât de șocant în prima noapte de după nuntă. Vianna era curtată în aceste momente de către un anume William, pe care îl disprețuiam cu ardoare din prima clipă în care a venit în vizită, a doua zi după primul bal a surori mele și a m-a folosit pe post de cuier pentru haina lui nenorocită, așa că nu am de gând să îi mai ofer prea multă atenție prin cuvintele mele vreodată, deoarece nu merită niciun scuipat, așa că eu și sora mea eram curioase legat de acest subiect ,interzis".
