》☆ Fantezie ☆《 》♡ Dragoste ♡《
Singura problemă care țopăia pe fiecare nerv al Zemorei Bloom, era practic ieșirea ei în societate. Crescută de mică în așa fel încât să devină o soție și o mamă model într-o bună zi, Zemora era exact opusul acesto...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cu trei ani în urmă, când sora mea s-a găsit în aceași situație inconfortabilă ca mine în aceste momente, iar eu am râs de fiecare grimașă pe care ea o făcuse înainte de a coborâ în sala de bal, nu m-am gândit că roata avea să se întoarcă, iar karma avea să mă lovească fără pic de milă.
Uitându-mă înapoi acum, îmi părea rău și aș retrage toate glumele pe care le-am făcut. Zemora de 15 ani nu se diferenția de majoritatea copiilor de vârsta ei și a fost crudă. Îmi place să cred că m-am deșteptat între timp și eram mai constincioasă, dar nu puteam promite nimic.
Nu-mi aminteam prea multe din acea zi. Doar rochia elegantă în nuanțe de roz pe care sora mea a purtat-o și chipul ei chinuit de emoții. Mama mea vitregă mi-a spus că balurile sunt pentru oameni mari și nu pentru copii, așa cum eram eu pe atunci. Mă întrebam dese ori cum vârsta de optsprezece ani mă făcea un adult în vreun fel, având în vedere că nu au trecut mai mult de cinci zile de când încă aveam șaptesprezece ani și toată lumea mă vedea drept copilul familiei.
Nu mi-a fost permis să o urmez pe Octavianna în sala de bal, pentru a dansa cu ea așa cum mereu am dorit, dar ziua următoare bruneta mi-a mărturisit că primul ei bal marchează cea mai fericită amintire din viața ei. Mă bucuram pentru ea, dar mă îndoiam că vom avea parte de experiențe asemănătoare.
Am oftat, proptită ca și un cățeluș abandonat în fața ușii de lemn care în aceste clipe era singurul lucru care mă despărțea de sutele de ochi curioși care se vor aținti spre mine imediat cum voi păși în sală. Trăgeam de timp, asta era clar, deoarece au trecut mai mult de douăzeci de minute de când mi-am părăsit camera și se presupunea că trebuia să îmi fac intrarea galantă.
Când sora mea și-a făcut intrarea în societate la primul ei bal, tata a condus-o în primul ei drum spre sala de bal. Nu eram sigură pe unde s-o fi pierdut având în vedere că nu era aici pentru mine, dar nu mă îndoiam că urma să își facă apariția cât de curând pentru a mă culege și pe mine, altfel nu cred că aveam să trec pragul acestei ușii.
Împinsă de curiozitate, în speranța de a-mi aduna curajul în același timp, am apăsat ușor clanța ușii, lăsând o crăpătură micuță să trădeze tabloul extravagant ce mă aștepta în spatele ei. Melodiile clasice pe care cupluri se învârteau acum pe ringul de dans care până acum s-au auzit înfundat, au prins sunet și m-au surprins trăgand aer adânc în piept la vederea orchestrei.
Plimbându-mi ochii prin sală, tensiunea a mi-a părăsit ușor umerii când căpățâna cu păr brunet a fratelui meu mi-a apărut în raza vizuală, doar ca să crească la loc, multiplicându-se cu cel puțin două trepte când l-am zărit pe tata, așteptându-mă cel mai probabil, lângă trepte, părând prin într-o conversație animată cu nimeni altul decât Oliver Persky, vechiul său prieten bun.
Oliver Persky era cel mai bun prieten al tatei. Din anumite motive, nu se căsătorise până acum, de parcă al naibi, așteptase ca eu să ies în societate pentru a-mi putea face curte. Îmi dăduse semne că mă dorea încă din prima zi în care l-am cunoscut, la înmorântarea mamei, când aveam doar zece anișori de abia împliniți. Dar nimeni nu m-a crezut când am povestit, crezând doar că mi s-a părut și mergeam mult prea departe cu imaginația mea mult prea bogată. Nu mi s-a părut totuși. Nenorocitul profita de fiecare ocazie pentru a mă atinge, reușind să transforme atingerea într-o greșeală nevinovată când de fapt nu era. Nimeni nu poate fii chiar atât de împiedicat.
