XXV. Balanţa Îngerului

471 38 4
                                    





                                          Capitolul 25

                                    Balanţa Îngerului 







     Îmi azvârl capul pe perna canapelei, masându-mi tâmplele. Sunt atâtea lucruri de făcut şi nu îmi dau seama nici măcar cu ce ar trebui să încep. Durerea de cap nu îmi dă deloc pace şi cred că singura cale de a îmi reveni este să trag un pui de somn de care cred că nu am mai avut parte de câteva zile bune. Îmi pun piciorul stâng peste dreptul, pe canapea, întinzându-mă într-o poziţie cât mai comodă. Îmi aşez mâinile pe abdomen şi îmi închid ochii, sperând să adorm cât mai repede. 

     Uşa de la intrare se trânteşte de perete şi îmi deschid ochii, încruntându-mă. O dată în viaţă vreau să am parte de câteva ore singură ca să pot dormi şi chiar atunci cineva se opune dorinţei mele. Nu mă obosesc să îmi ridic capul de pe spătarul canapelei, fiind deja sigură că cel ce tocmai a intrat în cabană este Damon, numai el obişnuieşte să dea aşa cu uşile. 

     Ipoteza mea se dovedeşte a fi adevărată, iar în următoarele momente expresia lui Damon radiază spre mine doar mânie. Îmi rotesc uşor ochii, mişcându-mă pe canapea pentru a găsi o poziţie mai comodă pentru spatele meu. Damon începe să răscolească prin cameră în căutarea unui lucru ştiut doar de el, în final întorcându-se spre mine cu o hârtie în mâna dreaptă. 

     - Sper că poţi explica asta. Mi se adresează, fluturând bucata de hârtie prin aer. Mă ridic plictisită din locul meu confortabil şi iau hârtia din mâna lui, citind puţinele rânduri ce mă fac să înghit în sec. 

     - Cum dracu' a ajuns asta aici? întreb plină de nervi atunci când realizez că ceea ce ţin în mână este una dintre ecografiile sarcinii mele. 

     - Prin magie, Helena, pufneşte şi îşi dă ochii peste cap. De unde vrei să ştiu? Ieri am văzut-o pe birou şi am aşteptat să vii. Cody mi-a spus că te-ai întors. Ce s-a întâmplat cu Zayn? Te-a dat afară atunci când i-ai spus că o să trebuiască să aibă grijă de o povară? întreabă batjocoritor şi îmi încleştez pumnii, documentul mototolindu-se în pumnul meu. 

     - Îţi sugerez să nu mă enervezi, Ventura, scrâşnesc din dinţi atunci când îmi apucă mâna, făcându-mă să mă apropii de el. Ochii lui exprimă doar furie şi ură, lucru ce nu mă prea interesează de obicei, dar ştiind că de data asta este vorba de mine, vreau să văd ce are de gând să îmi reproşeze. 

     - Ştiam că eşti o paraşută, deci clar nu mă aşteptam să te lase unul gravidă. Vorbeşte pe un ton grav, începând să râdă. Expresia feţei mele se schimbă într-una dezgustată din cauza persoanei ce stă rânjind în faţa mea. Nu ştiu cum ar trebui să reacţionez pentru că din cauza lui am devenit ceea ce sunt în prezent. Dacă aş fi putut găsi o altă cale prin care să îi ofer lui Gen tot ce îşi dorea şi avea nevoie, fără să fiu nevoită să mă alătur acestei lumi dezgustătoare, aş fi urmat-o. Însă singura mea scăpare acum câţiva ani era Damon, şi observ că încă îl bine-dispune să îmi scoată ochii cu asta.

      Mă dau un pas în spate şi mă întorc pe călcâie, ştiind că o ceartă cu Damon nu îmi va produce nimic altceva decât nervi. Aud cum îmi strigă numele, însă prefer să nu mă opresc, ieşind imediat pe uşa din lemn masiv. Mă uit în jur de pe cea de-a treia treaptă a micii scări, neştiind ce sau pe cine caut. Oftez şi îmi duc mâna la tâmplă pentru a o masa puţin. Îmi simt corpul tot mai amorţit şi tot ce vreau în acest moement este puţină linişte de care ştiu că nu o să am parte dacă rămân lângă Damon. Intru în garaj şi dau peste Cody care în următoarele momente mă salută. Îi arunc o simplă privire şi un zâmbet slab, intenţionând să mă urc într-una dintre maşinile aranjate în paralel. O ameţeală puternică mă cuprinde şi simt cum corpul mi se bălăngăne, înainte de a fi stabilizată de braţele puternice ale lui Cody. Rămân nemişcată, iar apoi mă întorc spre el, cuibărindu-mă la pieptul lui în aşteptarea unei îmbrăţişări. Îmi odihnesc câteva momente capul pe umărul lui, iar el îşi aşează mâinile pe spatele meu, mişcându-şi degetele în aşa fel încât să-mi transmită furnicături. 

Rock My DNA I. AttractionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum