Rock My DNA I. Attraction

XXVIII. Înger Rătăcitor

Capitolul 28

Privirea lui Damon se ridică, întâlnind-o pe a mea, moment în care răsuflarea mi se taie. Văd cum îşi blochează din nou telefonul, menţinând contactul vizual cu mine, iar mai apoi îşi bagă telefonul înapoi în buzunar. Expresia feţei lui îmi amplifică starea de adrenalină, iar parcă timpul s-a oprit în loc. Vrea ceva. Sau ştie că eu vreau ceva mai mult decât numărul de telefon al lui Matthew.

- De ce ai nevoie de numărul lui Matthew? Credeam că încerci să stai cât mai departe de el. Vocea lui se aude după câteva momente, iar eu îmi mut privirea, gândindu-mă la un răspuns potrivit.

Încerc să formez începutul unei fraze, îmi între-deschid gura, însă nu reuşesc. Cuvintele mi se îneacă în propria-mi respiraţie şi simt deja cum inima începe să îmi bată mai rapid.

- Te rog, Damon..., sunt singurele cuvinte pe care reușesc să le pronunț. Am nevoie să vorbesc cu el, continui, privindu-l insistent în ochi. Nu pot să cred că am ajuns să rog această persoană fără scrupule să mă ajute.

Mă analizează din cap până în picioare, încercând probabil să găsească motivul pentru care îi cer numărul inamicului nostru suprem.

Observ cum își scoate din nou telefonul din buzunar și glisează ecranul, neslăbindu-mă din ochi nicio clipă.

- Sunt extrem de curios în legătură cu ce ai de gând să faci, așa că o să îți dau numărul lui. De abia aștept să văd cum cazi în groapa pe care deja ai început să ți-o sapi. Matthew o să te distrugă, Hell. Râde batjocoritor, iar eu simt cum respirația mi se dereglează, iar ritmul cardiac o ia razna. Notez în telefonul meu numărul pe care mi-l dictează, după care plec, însoțită de Cody, spre laboratorul lui Andrew.

---

- Uite numărul, îi spun lui Andrew înmânându-i telefonul, după care mă întorc și mă invârt prin cameră cu mâinile la ceafă.

Aud paşi apropiindu-se de mine şi mă întorc, observându-l pe Cody cu o privire... ce nu o pot descrie. Nu știu dacă este obosit, îngândurat, sau pur și simplu îngrijorat.

- Te simți bine? Mă întreabă şi deja nu vreau să mai răspund, m-am săturat de întrebarea asta care mi-a tot fost adresată în ultima perioadă.

- Încetează! Nu mai pune întrebarea asta. Doar pentru că sunt băgată în atâtea tâmpenii și am atâtea probleme pe cap nu înseamnă că am nevoie de o persoană care să-mi poarte de grijă și să se prefacă atât că îi pasă de mine. Nu am nevoie de tine, înțelegi? Mă răstesc la el, iar pentru o secundă uit că în fața mea se află o persoană căreia chiar îi pasă de mine, însă cred că am ajuns la un punct de disperare în viața mea. Îmi... pare rău, Cody, nu am vorbit serios. Spun şi îmi pun mâinile în cap în timp ce oftez adânc tot aerul din plămânii mei, încercând să mă calmez.

- Hei, uite, e în regulă, spune şi se apropie de mine. Te înțeleg, ești supărată, dar încearcă să te calmezi. O să-l găsim pe Zayn, o să vezi, îmi spune şi îi observ intenția de a mă lua în brațe, însă mă dau cu un pas mai în spate, el înțelegând că nu am nevoie de acea îmbrățișare, moment în care şi-a lăsat ușor mâinile pe lângă corp.

Arunc o ultimă privirespre Andrew, iar apoi mă îndrept către uşă, fără a spune altceva decât "Localizează-l pe Zayn cât mai repede.".

***

Gândurile mi se ciondănesc în cap, provocându-mi mari dureri pe care încerc să le evit. Mă plimb stingheră pe străzile Bradford-ului şi nu am idee încotro ar trebui să mă îndrept. Nu ştiu cine ar putea să mă ajute, am ajuns să fac iar totul singură. M-am atașat de oameni, am avut încredere în ei, dar am ajuns din nou la concluzia că lucrurile îmi ies mai bine atunci când le fac pe cont propriu, fără să implic alte persoane în viața mea instabilă.

Un băiat brunet mi-a furat inima, mi-a devenit cea mai mare dorință, mi-a intrat pe sub piele şi mi-a purificat venele prin care trecea odată un sânge-mâl. Am ajuns să mint pe toată lumea că voi avea un copil cu el, totul pentru binele cui? Al meu, al lui, al lui Genevieve? Nici pe departe. Am făcut totul din pură prostie, mi-am săpat o groapă mai adâncă atunci când am considerat că cea veche devenise strâmtă, mi-am îngropat rațiunea și am lăsat la suprafață doar sentimente. Sentimente care pe mine mă aduc la pierzanie.

Ochii ciocolatii ai lui Zayn îmi apar în minte şi mă privesc mustrători,atunci când intru în spitalul pe care l-am tot vizitat în ultima perioadă. Zayn ştie ce fac, ştie că sunt aici şi că sunt pe cale să fac o mare prostie, dar nu îmi pasă. Copilul ăsta mi-a adus numai necazuri, nu îmi va putea umple sufletul de bucurie niciodată, așa că prefer să trăiesc o vreme cu vina şi restul vieții în păcat. Poate, totuși, cândva o să fie considerată o alegere corectă.

Dau să intru în calea doctoriței pe care o recunosc ca fiind cea care îmi supraveghează sarcina, însă chiar atunci îmi sună telefonul şi primul impuls este să îl scot din buzunarul pantalonilor.

- Alo? Întreb după ce mă holbez câteva secunde la numărul pe care nu îl am salvat în agendă.

- Helena, sunt Luke şi am mare nevoie de tine.

Vocea necunoscută îmi răsună în timpanul urechii drepte iar întrebarea ce îmi traverseaza rapid creierul este "Cine e Luke?".

-----

OH MY FUCKING GOD, NU POT SĂ CRED CĂ POSTEZ DIN NOU.

ÎMI CER MII ŞI MII DE SCUZE PENTRU PERSOANELE CARE MAI CITESC ACEASTĂ CARTE, ÎNSĂ MI-AM PUS MULTE ÎNTREBĂRI, DACĂ SĂ O ŞTERG SAU NU ŞI, EI BINE, AM POSTAT, deci n-o şterg.

doamne, îmi place așa mult perioada asta pentru că adaug personaje noi care vor deveni principale dAR NU ÎMI PLACE PERIOADA ASTA PENTRU CĂ MAI AM FUCKING TEZELE LA MATE, INFO ŞI FIZICĂ. să-mi aducă cineva aminte de ce pnm şi plm am vrut la mate-info. ☆.☆

ŞTIUUUU CĂ NU MAI MERIT, ŞTIU, ŞTIU, DAR AŞ VREA SĂ VĂ LĂSAȚI PĂRERILE ŞIIII să-mi spuneți ce credeți că se va întâmpla şi dacă vă mai aduceți aminte cine era luke. p.s.: zayn l-a pomenit prin carte, acum câteva secole.

vă iubbbesssc *nuj ce am, poate doar entuziasmul că am postat din nou şi rock my dna nu a murit!*