Rock My DNA I. Attraction

XXXVII. Ultimul Înger

Corpul îmi vibra sub atingerea brunetului de lângă mine. Degetele mâinii lui trasau linii fine peste pielea mea care părea să ardă, dându-mi o ușoară stare de moleşală. Îmi era dor de senzația asta, îmi era dor de atenția lui asupra mea și de fiorii pe care mi-i transmitea. Ochii lui îmi scanau corpul, privirea sa rămânând în urma atingerilor sale electrizante. Mă simțeam dominată, iar lucrul surprinzător era că îmi plăcea la nebunie. Buzele lui s-au presat gentil de gâtul meu, alimentându-mi dorința de a avea cât mai mult. Simțeam că încearcă să îmi lase câteva mici semne, și nu mă îndoiam că îi va reuși, însă jocul lui era mult prea lent și chinuitor, iar corpul meu își dorea tot mai mult cu fiecare secundă ce trecea.

M-a ridicat în şezut printr-o mişcare fermă, dându-mi jos tricoul într-o clipă. Pieptul meu urca şi cobora într-un ritm neregulat, din cauza respirației ce mi se accelerase. Îi simțeam degetele pe abdomenul meu, şi mă nemulțumea într-un fel faptul că privirea lui nu a poposit nicio secundă pe pieptul meu acoperit doar de sutienul negru.

Buzele lui continuau să îmi ofere un tratament chinuitor în zona gâtului, degetele mele plimbându-se ușor pe brațele și prin părul lui brunet. Simțeam ceva schimbat la el, și nu mi-a luat mult până să îmi dau seama ce anume. Teama lui. În momentul de față, știam că el ar face orice, fără să îi fie teamă sau ruşine. Se schimbase într-un mod plăcut, însă încă se mişca cu atenția și grija cu care m-a obișnuit.

- Mi-ai lipsit. Vocea lui s-a auzit pe un ton grav, dându-mi fiori pe șira spinării.

Adevărul era că și mie mi-a lipsit prezența lui. Nu știu exact ce a fost cu Luke, însă știu ce trebuie să fie cu Zayn. El e singura persoană care mi-a fost mereu alături, şi poate am făcut lucruri urâte, dar nu îl pot lăsa pe el.

Buzele mele s-au arcuit într-un zâmbet cald, în timp ce ochii mei stăteau fixați pe fața băiatului de lângă mine. Era atât de frumos, iar felul în care îmi zâmbea mă făcea să vreau să opresc timpul în loc pentru a-l putea admira. Părul lui brunet cădea uşor pe frunte, şuvița blondă încă fiind vizibilă. Genele lungi i se fluturau deasupra ochilor rapid, căptându-mi atenția de fiecare dată.

Era uimitor cum fiecare lucru mărunt la el mă atrăgea. Era de necrezut faptul că am ajuns să îl iubesc atât de mult deşi este atât de diferit față de mine. Indiferent de actuala sa înfățișare, el era același băiat pe care l-am cunoscut. Poate nu mai era la fel de timid, însă încă este calm și înțelegător. Iubirea cu care mă privește mă face să cred că sunt singura fată de pe pământ. Ştiu că nu își va schimba comportamentul, indiferent de situații sau de obstacolele ce ne vor ieși în cale. Va rămâne același băiat cu minte ageră, răbdător și plin de optimism căruia i-am jurat să îi zgudui viața.

Mâna lui coboară spre abdomenul meu, mângâindu-l cu buricele degetelor încet, lăsând în urma sa piele de găină. Un gând mă face să înghit în sec, atunci când simt cum își așează palma pe abdomenul meu, mângâind uşor cu degetul mare o porțiune de piele. Ştiu la ce se gândește. Nu știe că am pierdut sarcina.

- Zayn, vocea mea e mai slabă decât mă așteptam, fapt ce mă face să înjur mintal. Trebuie să îți spun ceva..., continui și fac o pauză, observând că i-am captat cu totul atenția, iar acum se uită ușor îngrijorat în ochii mei. Sunt conștientă de faptul că după discuția asta nu va mai vrea să continuăm ce am început, însă nu pot ține asta pentru mine, trebuie să știe și am de gând să îi spun tot ce s-a întâmplat.

- Helena? Vocea lui mă trezește din visare şi dau de ochii lui ce mă încurajează să spun ce am pe suflet. Îmi deschid gura pentru a vorbi, închizându-mi pentru scurt timp ochii.