Rock My DNA I. Attraction

XVI. Înger Păzitor

                                            Capitolul 16
                                           Înger Păzitor

Mă ridic rapid de lângă Gen şi merg spre cabina de probă, observând dezordinea din jur. Îmi muşc buza inferioară nervos, gândidu-mă la ce s-ar fi putut întâmpla şi unde este Helena, însă gândurile îmi sunt vraişte şi nu ştiu ce ar trebui să fac acum. 

Mă întorc şi o văd pe Gen plângând pe un scaun, grăbindu-mă spre ea pentru a o lua în brațe. Încerc să o liniştesc şi o ridic în brațele mele, nemaiținând cont că în mod normal nu am voie să ridic lucruri grele. Ştiu că asta se va întoarce mai târziu împotriva mea, însă acum este o situație delicată şi nu am de ales.

Țipetele vânzătoarelor se aud în spatele meu, întrebându-mă ce s-a întâmplat, însă nu le răspund şi ies cu Gen din magazin, uitându-mă în toate părțile, gândindu-mă unde ar putea fi Helena. Ştiu deja că aici este vorba de prezența lui Shawon, altcineva nu ar avea nimic de câştigat dacă ar lua-o pe Helena pur și simplu. Oftez şi mă grăbesc spre un taxi, lăsând-o pe Gen acasă, în siguranță cu mama. Îi spun lui Gen să nu îi spună nimic mamei pentru că Helena va fi bine, urmând apoi  să ies val-vârtej din casă. Știu că Gen este un copil ascultător și va face ceea ce i-am spus, chiar dacă asta înseamnă să spună câteva minciuni. Am învățat pe propria piele că situațiile disperate cer măsuri disperate. 

Mă învârt câteva minute în jurul casei, dându-mi seama că nu fac nimic altceva decât să pierd timpul. Stau câteva momente pentru a mă gândi cum să dau de Helena, în minte venindu-mi singura soluție care m-ar putea ajuta. The Convicts. Singurul loc unde găsesc persoane în care Helena are încredere. Acele persoane mă pot ajuta să o găsesc, chiar dacă așa voi fi nevoit să le spun toată povestea, de la operație și până în prezent. 

Alerg spre primul taxi liber pe care îl văd, spunându-i adresa pe care mi-o aduceam prea bine aminte, de la ieşirea din oraş. Se uită câteva momente la mine confuz, dând din umeri nepăsător, apoi pornind motorul.

Mă uit pe geam fiind tot mai nerăbdător să ajung la locul dorit, timpul trecând parcă cu încetinitorul. Şoferul încetineşte şi mă uit pe geam, observând împrejurimile deja prea bine cunoscute. Cobor din maşină, iar şoferul deschide geamul, spunânduu-mi să plătesc. Mă las pe geam şi îi întind o sumă mai mare de bani, făcându-i scurt cu ochiul. 

— Nu ai văzut niciodată locul ăsta, clar? Întreb, iar el dă din cap rapid, luându-mi banii din mână.

— Huligane, spune în şoaptă, probabil crezând că nu îl aud.

— Mulțumesc de compliment, spun dându-mi ochii peste cap în timp ce se întorcea pe drumul pe care am venit. Prima dată când o persoană mă numeşte în felul acesta, și mă simt destul de ciudat. Este un sentiment ce mă face să strâmb din nas şi să mă încrunt, pentru că încă nu vreau să accept că asta este ceea ce am devenit. Nu vreau să accept faptul că de acum încolo viața mea nu va mai fi ca înainte, și se va schimba — mi-e teamă, în rău. 

Îmi scutur capul şi mă apropii de intrarea în sanctuarul vitezei, păşind cu grijă pentru a nu fi observat de prea multă lume. Mă apropii de garajul principal, unde observ silueta destul de firavă a lui Cody, recunoscându-l după bandana de pe cap. Mă duc în spatele lui şi îl apăs pe umăr, acesta întorcându-se spre mine cu un zâmbet larg, ce uşor-uşor îi dispare când vede cât sunt de încruntat şi agitat.

— Cred că Shawon a luat-o din nou pe Helena. Spun ruşinat de faptul că nu am putut avea grijă de ea, şi a luat-o chiar când eram atât de aproape de ea.