Rock My DNA I. Attraction

XXIV. Senzaţie Angelică - Partea a II-a

                                          Capitolul 24 - Partea a II-a

                                               Senzaţie Angelică

     Helena îşi lasă greutatea piciorului tot mai mult pe pedala de acceleraţie, dându-mi vaga impresie că maşina zboară pe drumul neasfaltat; nici măcar nu vreau să mă uit la numărul în dreptul căruia se află acul ce indică viteza. Deschid geamul şi mă uit cu atenţie la maşina din dreapta noastră, văzând că se apropie tot mai mult şi ne poate tăia calea din clipă în clipă.

     - Mai repede! ţip şi mă uit neintenţionat la bordul maşinii, înghiţind în sec când văd acum în dreptul numărului 190.

     -  În caz că nu ai observat, drumul ăsta e făcut numai din zăpadă şi gheaţă. Dacă merg mai repede nu garantez că scăpăm cu viaţă, chiar dacă maşina asta are cauciucurile adecvate sezonului, spune şi îmi simt stomacul întorcându-se pe dos. Ia pistolul din torpedo. Vorbeşte răspicat şi mă încrunt, căutându-i arma acolo unde mi-a indicat. Trage când îţi spun eu, adaugă şi gura mi se deschide uşor de uimire, vrând să ripostez cumva, însă ştiu că dacă vreau să scăpăm fără ca Shawon să pună mâna pe noi trebuie să contribui şi eu la „planul" ăsta.

     Încep să îmi muşc buza inferioară din cauza nervilor, uitându-mă pe geamul din dreapta mea. Respiraţia mi se accelerează şi încerc să îmi ţin sub control bătăile inimii, însă dau greş. „Trage!" Helena ţipă din senin şi îmi înghit nodul din gât, apăsând pe trăgaci. Îmi deschid ochii şi observ că am nimerit unul dintre cauciucurile maşinii, iar aceasta încetineşte. Zâmbesc în sinea mea, mândru, însă imediat după Helena îmi ia arma din mână, uitându-se în oglinda retrovizoare.

     - Distracţia nu s-a încheiat, spune pe un ton neutru, apăsând un buton mic din colţul stâng de sus al bordului maşinii. O trapă mică se deschide şi lasă la iveală mai multe butoane colorate cu beculeţe. Nu cunosc prea bine toate lucrurile cu care Helena are o anumită legătură, însă sunt destul de sigur că bordul acesta este modificat după placul lui Andrew. Şi sincer să fiu, mi-ar plăcea să ştiu ce face fiecare dintre aceste butoane colorate care fac maşina una cu totul diferită de orice altă maşină obişnuită. Helena apăsa un alt buton, pe suprafaţa căruia am putut descifra cu uşurinţă un „A" de culoare albastră. Aud un vâjâit venit de nicăieri şi mă uit pierdut în toate colţurile.

     -  Helena? Ce s-a întâmplat? Şi de ce mama naibii eşti în maşina prototip?! Vocea ce imediat o recunosc ca fiind a lui Andrew se aude din boxele ce se află pe uşile maşinii.

     -  Nu am deloc timp de explicaţii acum. Shawon e în spatele meu cu vreo cinci sau şase maşini şi sunt destul de sigură că nu s-au decis să facă pace. Spune-mi cum să scap de ei. Helena spune şi se uită în oglinda retrovizoare, apoi lansează un glonţ pe geam, părând că a nimerit parbrizul maşinii din stânga ei.

     -  Tu chiar nu te poţi abţine niciodată? Trebuie să înveţi să te mai şi fereşti de probleme. Andrew spune pe un ton ofensator, iar Helena îşi dă ochii peste cap.

     -  Andrew, maşina asta merge în momentul de faţă cu aproape 200km/h şi drumul ăsta e numai zăpadă şi gheaţă. Dacă nu născoceşti un plan prin care să scap de aici, îţi arunc preţioasa maşină în aer! Deci spune mai repede! Helena ţipă şi îşi trânteşte spatele de spătarul scaunului, oftând.