Rock My DNA I. Attraction

XXIII. Îngeri în Pericol

                                     Capitolul 23
                                 Îngeri în Pericol

     Îmi deschid ochii şi clipesc des, încercând să îmi limpezesc vederea de dimineaţă. Întreg corpul mi-e amorţit şi mă simt de parcă aş fi dormit câteva zile, nu doar câteva ore. Mă uit în dreapta mea, observând că locul în care ar trebui să fie Helena este gol. Îmi ridic confuz o sprânceană, ridicând pătura de pe mine şi sărind la propriu din pat. Simt o oarecare răcoare în cameră şi mă uit în jos, la corpul meu, abia acum realizând că nu port tricou. Mă îndrept către dulap de unde îmi iau o bluză cu mâneci la nimereală. Ies din cameră şi cobor scările în grabă, văzând-o în cele din urmă pe Helena pe canapeaua din living, sorbind liniştită dintr-o ceaşcă de cafea. 

     Mă apropii, iar ea îşi ridică privirea spre mine, un zâmbet împrăştiindu-i-se pe faţa lipsită de imperfecţiuni. Iau un loc lângă ea, pe canapea, observând că se uita la o emisiune pentru mame, sau ceva de genul acesta. Încep să zâmbesc şi îmi plasez una dintre mâini pe umărul ei, mişcându-mi degetul mare în aşa fel încât să o mângâi uşor. Cred că în sfârşit începe să înţeleagă că trebuie să se bucure de acest copil şi să înceteze din a-l mai trata ca pe o povară, pentru că el nu are nicio vină, ba din contră, sunt sigur că va aduce multă bucurie în familia asta. 

     Corpul mamei apare din senin în cameră, atrăgându-ne atât mie, cât şi Helenei atenţia. Observ câteva hârtii în mâinile ei şi mă încrunt, neavând habar ce semnifică. Mama se aşează lângă mine pe canapea şi îmi pune în poală teancul considerabil de foi, ba chiar şi dosare. De pe faţa ei îmi pot da seama că nu este vorba de nimic bun, deşi sper să mă înşel. 

      Ridic prima foaie din teanc în mâini, citind printre rânduri. Mă încrunt atunci când îmi dau seama că tot ceea ce este aici sunt informaţii despre tatăl meu, Matthew, însă de unde a făcut mama rost de ele, şi de unde atâtea? 

     — Gerard s-a dus dis-de-dimineaţă la secţia de poliţie ca să caute date despre Matthew. Are un cazier plin, însă niciodată nu a fost condamnat din diferite cauze. Niciodată nu cade drept vinovat, ci doar un om care nu mişcă un deget, deşi vede tot ce se întâmplă. Are cei mai buni avocaţi, argumente puternice, iar legea nu poate face nimic. Dar oricum el este un infractor special, iar justiţia abia se descurcă cu unul obişnuit, nu trebuie să ne mire. Îmi dau ochii peste cap, ştiind că mama are dreptate în legătură cu tot ce spune legat de justiţie. În ziua de azi nu mai sunt în stare de nimic. Tot ceea ce îi interesează sunt banii, nu le pasă că societatea se duce pe râpă. Iar unii se chinui să câştige un ban cinstit şi sunt omorâţi de un psihopat pe stradă. Urăsc tot ce ţine de această aşa zisă dreptate care nu este decât de faţadă. 

     Îmi întorc capul spre Helena, observând cât de concentrată este asupra hârtiilor pe care le ţin în mâini. Ridică câteva dintre ele, apucând un dosar cu marginea albastră, din plastic. Mă uit atent şi observ că este un portofoliu ce conţine date despre viaţa lui personală. Aici apare şi numele mamei, cu care a avut cea mai lungă relaţie, însă şi cele mai puţine probeleme. Aparent, mama nu a făcut niciodată o plângere la adresa lui, pe când, foste iubite pe care le agresa, au depus multe plângeri, însă niciuna nu a fost luată în considerare. Cel mai probabil, mama ştia că nu o va ajuta cu nimic. Va fi nedreptăţită, iar banii pe care i-ar fi primit nu i-ar fi adus copilul pe care l-a pierdut înapoi şi nu i-ar fi vindecat nici vânătăile de pe corp mai repede.