Rock My DNA I. Attraction

II. Provocarea Îngerului

                                                        Capitolul 2
                                             Provocarea Îngerului

Am rămas cu ochii în soare, fără să mai apuc să răspund comentariului ei. Am privit-o doar cum se îndepărtează de mine, bălăngănindu-şi mâinile pe lângă corp în faţă şi în spate. Paşii mari şi rapizi pe care îi făcea îi mişcau fundul într-un mod sexy şi excitant. Mi-am tras o palmă imaginară după ce mi-am terminat propoziţia, de când mă gândesc eu la aşa ceva?

Şi la ce s-a referit când... să-mi zguduie viaţa de tocilar? Frumoasă metaforă, dar nu, nu are ce căuta în viaţa mea. E copilul problemă numărul unu al şcolii şi nu vreau ca prezenţa ei să mă afecteze în vreun fel la şcoală. Atunci evit-o Zayn; ce mare chestie?

Conştiinţa, oh, ce m-aş face fără ea.

Dar are dreptate, sau, am dreptate... Trebuie doar să o evit, îmi văd de viaţa mea monotonă în continuare şi scap de orice încurcătură.

M-am dus la dulapul meu când mi-am adus aminte de referatul de la istorie, pe care trebuia să îl predau cel mult peste două săptămâni, dar dacă nu am ce face când ajung acasă, măcar să-mi fac temele.

Am format codul şi cu un zguduit în măner am reuşit să deschid uşa metalică. Mi-am luat cartea de istorie şi câteva alte cărţi suplimentare pe care obişnuiam să le răsfoiesc în timpul liber. Nu mai citisem de mult timp cărţi pe tema războaielor mondiale, sau din cum era viaţa la castel când nu se pregăteau de expediţii. Nimicuri pentru unii, imformaţii folositoare pentru mine. Mi-a plăcut mereu să absorb cât mai multe informaţii, din orice domeniu, de la arhitectură sau medicină, şi chiar până la gastronomie. Făceam des pe criticul culinar când mama nu pregătea întocmai reţeta din broşuri sau reviste.

Mi-am aruncat cărţile în ghiozdanul de rezervă pe care îl ţineam în dulap, şi mi l-am aruncat pe după umeri.

Am ieşit din incinta liceului, cu imaginea acelei fete întunecate în minte. Uitasem de scările din faţă şi eram aproape de o căzătură, dacă nu mă prindeam cu o mână de balustrada lucioasă. Părul voluminos ce-i încadra faţa fără pic de imperfecţiune, îi cădea pe umeri în valuri albătrui închise. A fost o alegere bună că şi-a făcut doar şuviţe; părul negru ca abanosul îi pune mai bine în evidenţă ochii căprui. Neluând hainele gotice în considerare, are un aspect inocent. Trăsăturile nu-mi inspiră teamă, este frumoasă; dar ochii îmi trimit săgeţi umplute cu ser de teamă. Caută să intimideze persoana cu care vorbeşte, mi-am dat seama de asta din primele priviri, dar mi-am dat seama că este în acelaşi timp doar un mod de a nu rămâne ea intimidată. Îi este frică să fie văzută ca o laşă, e evident. Nu ştie să o ascundă. Vrea să pară dură, dar trebuie să mai lucreze la amănunte. Detaliile fac diferenţa mereu. De la zâmebetul angelic până la al unui maniac este ceva. Iar al ei este între ele.

Rânjetul demonic îi iese mai bine, dar încă are nevoie de ajustări. Ţine doar de mimica feţei şi de cât de mult îşi doreşte să aibă aspectul în totalitate dur. Hainele negre îi acoperă corpul în totalitate, şi pare că vrea să se ascundă. Să se ascundă de expunere. Poate îi este ruşine de corpul ei şi de aceea încearcă să dea impresia că este perfectă. Poate poartă doar negru pentru a părea mai slabă, deşi nu pare. Este problema ei.

Străzile se aglomeraseră, iar acum abia de puteai trece prin mulţime fără să fi îmbrâncit. Mi-am observat câţiva colegi la terasa unei cafenele, râzând şi părând extrem de bine dispuşi. Slabe şanse ca ce a spus mama să se adeverească. Au trecut aproape optesprezece ani de când cea mai plictisitoare persoană din lume s-a născut. Probabil şi mama e dezamăgită de mine, şi poate nici nu m-ar mai ţine în casă dacă nu i-aş aduce numai rezultate bune de la şcoală. Nu mă integrez. Orice aş face sunt exclus. Poate din cauza puloverelor pe gât, dar mi-e frică să nu răcesc. Poate pentru că port ochelari, dar ăsta e defectul meu din naştere. Oricare ar fi problema lor cu mine, deja m-am obişnuit cu ea. Sunt defect; aş vrea ca oricine să fiu perfect, dar este imposibil.