Rock My DNA I. Attraction

XXXV. Plecarea Demonului

Genele începură să îi fluture într-un ritm lent, lipsit de vlagă. Privirea îi era încețoşată şi distingea cu greu formele lucrurilor din jur, însă simți o atingere caldă pe mâna ei stângă, lucru ce o făcu să își îndrepte privirea în acel loc. Părul răvăşit, de o nuanță nu tocmai deschisă de blond îi acapară privirea, dându-și imediat seama cine doarme liniștit pe mâna ei. Îşi mişcă ușor degetele, simțind strânsoarea gentilă a mâinii lui Luke care deschise brusc ochii. Îi strânse din reflex mâna mai tare şi o privi în ochi, pe față răsărindu-i un zâmbet imens.

- Te-ai trezit, Luke spuse cuvintele mai mult ca pe o şoaptă, fiind incapabil de a-și lua ochii de la Helena. Își apropie buzele de mâna ei, plasând din nou un sărut pe podul palmei. Cum te simți? Luke își ridică iar privirea spre ea, analizându-i chipul uşor palid.

Gura Helenei se deschise, își umezi buzele şi își curăță gâtul, începând să vorbească.

- Nu am murit, deci sunt bine, glumi, urmând un râset ușor din partea ei. Se uită la chipul lui Luke, care lăsa la iveală cearcănele adânci şi ochii roșii care îi arătau în linii mari oboseala. Mâna Helenei se ridică de la nivelul corpului ei şi îi atinse obrazul lui Luke, pe care îl simți fierbinte. Se încruntă uşor şi își plimbă buricele degetelor pe suprafața obrazului, a buzelor, a bărbiei, şi continuă să coboare, până ce mâna ei popsi pe gâtul lui, simțind pulsul alert. Sprâncenele ei se ridicară de uimire, iar mâna lui o prinse pe a ei, lăsând-o în jos. Se simțea ușor jenat, deoarece nici el nu realizase cât de accelerat îi este pulsul până în acel moment.

Helena se ridică, destul de greu ce-i drept, iar scâncetele de durere nu întârziară să apară. Luke îşi poziționă mâna stângă pe spatele ei, iar cealaltă rămase în aceeași poziție, fiind un mic adăpost pentru mâna rece a Helenei. Mâna stângă avea rolul de a o susține pe Helena, şi de a-i face cumva durerea mai ușoară.

Capul Helenei s-a apropiat tot mai mult de cel al lui Luke. Simțea un sentiment nebun în interiorul ei. Simțea pentru prima dată adrenalină, deşi nu era provocată de mersul cu viteză sau de vreun atac la care ia parte. Sentimentul de adrenalină era ceva mai slab față de acele dăți, însă persista, iar asta era ciudat. Mâna ei era încă poziționată pe gâtul lui Luke, simțind bătăile tot mai haotice ale pulsului care o luase razna. Adevărul este că şi Luke simțea ceva nou. Era adrenalină, dar era amestecată cu ceva, un alt sentiment pe care niciunul dintre cei doi nu îl putea decodifica.

Era atracție.

Luke o iubise mult pe Melody, asta ştia prea bine toată lumea, însă nu simțea că o trădează, se simțea chiar relaxat, în ciuda bătăilor inimii lui. Avea emoții. Palmele îi erau ușor transpirate din cauza nerabdării. Însă nu mai avea să dureze mult.

Buzele Helenei se apropiară tot mai mult de ale băiatului cu părul blond, arzând de dorință. Aproape că nu mai rezista şi după ce se uită o ultimă dată în ochii lui albaştri o făcu. Elimină ultimii centimetri dintre ei doi, acum buzele lor făcând cunoștință.

Luke simțea ceva diferit, de departe ceva ce nu trăise sau simțise cu Melody. Nu o cunoştea pe Helena și totuși simțea că ea e singura care îl poate înțelege. Acel sărut a descoperit o conexiune între cei doi, o comexiune pe care o simțeau amândoi, însă aveau probabil de gând să o ascundă.

Buzele li se depărtară după câteva zeci de secunde în care s-au mișcat lent şi prudent, cercetând terenul nou pentru fiecare. Luke se simțea eliberat de toate grijile, simțea că în sfârșit a pus lacăt camerei din inimă în care o ținea pe Melody, iar Helena... ei bine, ea se simțea doar confuză. Trăia un sentiment ciudat. O plăcere amestecată cu vină deoarece ea încă era iubita lui Zayn. Nu ştia de ce procedase astfel, de ce a vrut cu atâta ardoare să îl sărute pe acest băiat, însă un lucru era cert: nimeni nu trebuia să afle.

Helena se uită scurt în ochii albaștri ai lui Luke, oftând zgomotos.

O atrăgea.

În acel moment Helena își aminti de tot ce se întâmplase între ea și Zayn. Momentele de neuitat pe care le-au format împreună o băteau la cap, făcând-o să își spună că a procedat greșit sărutându-l pe Luke. Totuși, nu putea trece cu vederea că au avut parte numai de necazuri de când relația sa cu Zayn a evoluat. După momentul lor intim din mașină, lucrurile au mers din rău în mai rău. Zayn a fost răpit, Helena și-a riscat viața pentru a-l salva, iar astfel l-a cunoscut pe Luke. În acea zi, nu ştia pe cine să ajute mai întâi, iar acum realiza că a fugit spre Luke atunci când a văzut că e împușcat. Era îngrijorată pentru starea lui, dar şi impresionată deoarece blondul trata situația cu nonşalanță și amuzament, exact cum făcea și Helena, de alt fel.

Ochii ei îl analizară pe Luke, realizând că el aştepta ca Helena să spună ceva, orice. Un alt oftat își făcu loc printre buzele ei, după care şi le umezi cu vârful limbii.

- Nu vei spune nimănui nimic din ce s-a întâmplat acum, aici. Helena vorbi pe un ton destul de jos şi rece, lucru ce îl făcu pe Luke să se încrunte. Voia să audă orice numai nu asta. Vorbele Helenei îl descurajară total.

Îşi trecu frustrat mâna prin părul murdar, privind în gol. Nu îi putea spune cât de bine s-a simțit el, îi va da satisfacție Helenei şi își va crea o imagine de pămpălău. Se ridică de pe pat, făcând câțiva pași în jur.

- Nu îți face griji, Helena. Luke respiră adânc, colțurile buzelor lui ridicându-se într-un zâmbet drăcesc. Nu voi spune nimănui că m-ai sărutat. Aşa s-a şi întâmplat. Helena fost cea care l-a sărutat, iar acest gând îi dădea satisfacție extremă lui Luke. Se uită încă o dată la fața Helenei, obrajii îmbujorați dându-i de gol ruşinea și nervozitatea. Luke chicoti nonşalant, afișându-şi un aer superior, degajat. Mulțumesc pentru ajutor. Sper să te pui pe picioare repede. Luke spuse cu un ton sincer, zâmbindu-i fetei ce stătea fără vreo expresie pe patul alb. Ne mai vedem, spuse în final și se îndreptă spre uşă, Helena urmărindu-i cu atenție corpul impunător.

Pierduse în fața lui. O făcuse să îşi regrete fiecare cuvânt spus cu acel zâmbet satisfăcut de pe față. Ce se întâmplase chiar trebuia să rămână secret, însă nu putea nega plăcerea care îi năvălise sufletul atunci când buzele lor s-au atins pentru prima dată. A simțit acea conexiune de care vorbesc actorii în filmele siropoase, lucru pe care ea îl detestă şi totuși, a făcut-o să se simtă incredibil.

Vedea în Luke ceva diferit. Nu ştia dacă era vorba de fizicul său, atitudinea pe care o afişează sau faptul că pare genul de persoană ce nu s-ar încurca niciodată într-un joc de cuvinte şi ar reuși să te facă să te simți inferior doar prin câteva vorbe. Nu ştia daca era ceva legat de culoarea ochilor lui sau doar sunetul vocii lui care rămăsese impregnat în creierul Helenei. Nu ştia exact ce era, dar o atrăgea spre el mai rău decât un magnet, şi totuși trebuia să rămână pe loc. Orgoliul ei era prea mare pentru a fugi după el şi nu avea oricum niciun rost. Îl avea pe Zayn după atâta timp şi era persoana de care avea nevoie.

Clișeul era bine cunoscut: răul trage la bine încercând să îl transforme, însă sfârșește chiar el preschimbat în ceva bun. Asta se întâmplase şi cu protagonista noastră ce se aflase într-un moment de maximă confuzie.
Însă răul, ca orice altă creatură, sentiment sau forță, are o casă şi o familie. Concluzia: răul trage la rău.

Iar Helena tocmai intrase în casa diavolului. Era obișnuită cu astfel de împrejurări, însă era pregătită să pătrundă în sufletul său?

--------

un nou capitol terminat. da, ştiu ce gândiți, nu îl vreți pe luke dar stați calmi, zayn va apărea în următorul capitol.

până atunci, lăsați-vă părerile mai jos ♡ mi-ar plăcea să văd ce credeți voi că se va întâmpla în continuare şi să spuneți cine sunt "demonii" şi "îngerii" acestei cărți.

vă iubesc ♡