Rock My DNA I. Attraction

XXX. Nou: Demon sau Înger?

Mă uit confuză la el şi la Matthew ce se apropia şi el de mine, fiind totuși la o oarecare distanță față de Marco.

- Despre ce frate vorbești, Matthew? Întreb cu sfială, încercând să înțeleg ce se întâmplă.

- Nu am avut doar un fiu, Helena. Vocea lui Matthew se aude iar în încăpere și alte zeci de întrebări îmi traversează creierul instant. Marco este de asemenea fiul meu, şi cred că a venit timpul ca el şi Zayn să discute puțin pentru a se cunoaște.

Mă ridic de lângă scaunul pe care se afla așezat Zayn, apropiindu-mă de corpul solid al lui Matthew. Îi analizez figura atent, singura mică asemănare dintre el şi Zayn descoperind-o ca fiind culoarea pielii, care este destul de închisă. Mă încrunt și mă dau un pas în spate, gândindu-mă la ce aş putea spune în acest moment. Nu pot să cred că tot mai mulți infractori se dovedesc a fi rude ale lui Zayn.

- Marco? Un scâncit se aude din spatele meu, şi nu îmi dau seama dacă este unul de durere sau de furie. Îmi întorc instinctiv capul şi îl văd pe Luke, rezemându-se cu o mână de Cody, în timp ce pe cealaltă o ținea în jurul abdomenului său, din care continua să curgă sânge.

Îmi întorc privirea spre Marco, iar expresia sa e una ușor surprinsă, cute subțiri formându-se pe fruntea sa.

- Să fie chiar adevărat? Mă reîntâlnesc cu inconfundabilul Luke Hemmings, fratele fostei mele mari iubiri? Marco vorbește pe un ton jos și puțin amuzat, făcându-l pe Luke sa își încleșteze maxilarul.

- Cea mai mare greșeală a surorii mele a fost că a avut încredere într-o javră ca tine, Luke scuipă cuvintele, vizibil enervat, iar în acest moment mă întreb câte legături din trecut mai au toate aceste persoane care mă înconjoară.

- Oh, haide Luke, ştii și tu că i-am oferit doar plăcere şi am făcut-o cea mai fericită femeie din lume. Nu a fost greșeala mea că a preferat să mă înlocuiască cu un tocilar la fel de mare ca fratele meu Mason. Idiotul și-a primit răsplata, iar Stephanie are noroc că am lăsat-o în viață. Îl văd pe Luke cum se încordează și mai mult și sunt sigură că dacă nu ar fi rănit, ar sări pe Marco.

- Ai adus toate curvele posibile în casa mea, iar sora mea nu mi-a zis nimic ca să nu te dau afară în șuturi. A îndurat comportamentul tău idiot luni de zile până am venit în acea seară devreme acasă cu..., Luke se opreşte, fața sa parcă albindu-se într-o secundă. Își mușcă buza și își coboară lent privirea în pământ.

- Așa e, seara aceea în care ai venit acasă cu Melody. Marco spune cu un rânjet pe buze, iar Luke își strânge mâna în jurul bazinului, sângele prelingându-se de pe materialul tricoului pe mâna sa. Doamne, Luke, încă țin minte cât de speriată a fost Melody când a văzut că mi-ai dat primul pumn. Nu mai văzuse nicodată latura ta de maniac, nu? Marco vorbeștepe un ton batjocoritor, întinzându-mi chiar și mie nervii.

- Am ținut-o departe pe Melody de lumea asta, nu trebuia să ştie lucrurile pe care le făceam. Ea merita ceva mai bun..., vocea lui Luke se înmoaie și îmi dau seama cât de îndrăgostit a fost de acea fată.

- Ai dreptate, merita pe cineva care să o facă fericită și care putea să o țină în siguranță. Tu ce ai făcut, Luke? Unde e Melody acum? Ai lăsat un idiot să o omoare, și-a dat ultima suflare în brațele tale, cum poți să trăiești cu amintirea asta? Nu te urmăresc ochii ei verzi care exprimau mereu gingăşie şi inocență? Nu îți e dor să îi auzi vocea? Știu că obișnuiați să cântați împreună uneori, în serile târzii, când nu erai peste ea, rupându-i hainele pentru că nu te puteai controla. Ce ai făcut pentru ea, Luke? Ai băgat-o în pământ! Marco țipă acuzator, iar Luke se uită la el cu furie, vrând să sară la bătaie, însă Cody îl opreşte.

- Frate, nu merită. E idiot, aud şoapta lui Cody ce îi era adresată lui Luke și oarecum mă liniştesc, cel puțin pentru moment.

- Nu mă puteam controla? Am aşteptat mai mult de 2 ani până s-a simțit pregătită, nu am forțat-o niciodată să facă ce nu vrea, nu am tratat-o pe Melody cum mi-ai tratat tu sora. Luke pare tot mai tensionat şi mă gândesc la o cale de a-l liniști, o singură idee traversându-mi mintea.

- Ajunge! Luke, ești rănit, îți rezolvi problemele cu Marco altă dată, când te poți ține singur pe picioare. Cody, ia-l pe Zayn şi du-l la mașină. Îi spun lui Cody, iar acesta dă ușor fin cap, îndreptându-se spre Zayn, iar mai apoi spre ieșire. Mă îndrept spre Luke fără a mă uita la restul persoanelor din încăpere, apucându-i ușor brațul pe care şi-l pune peste umerii mei, pentru a-și restabili echilibrul. Dau să ies din încăpere, însă Matthew îmi pronunță numele și mă face să mă opresc pentru scurt timp.

- Realizezi că Zayn va ajunge ori mort, ori lângă mine, nu, dragă Helena? Îmi încleștez maxilarul şi pornesc din nou la drum, neuitându-mă la el.

- Atunci îl prefer mort, reușesc să spun pe un ton dur, ieşind mai apoi din încăpere.

Îl ajut pe Luke să urce în mașină lângă Zayn, după care mă urc în locul pasagerului, spunându-i lui Cody că poate porni mașina. Mă uit din când în când în oglinda retrovizoare la cei doi răniți şi deşi Zayn își ține ochii închiși şi pare mai mult mort decât viu, atenția mea se concentrează asupra lui Luke. Părul lui blond e complet răvășit, ochii albaştri sunt înconjurați de cearcăne adânci care arată cât de obosit trebuie să fie. Mâna lui dreaptă încă este presată de abdomen, încercând să oprească sângerarea abundentă. Privirea sa se intersectează cu a mea pentru scurt timp, însă expresia feței sale rămâne aceeași, ușor încruntă şi sobră. Îmi mut privirea din nou la drum, gândindu-mă la ce am ce făcutde acum înainte. Trebuie să scap de Matthew, însă întâi trebuie să aflu ce legătură e între el și Marco, iar Zayn trebuie să rămână cât mai departe de ei, cel puțin până aflu ce se întâmplă. Luke poate deveni un nou membru la The Convicts, iar după ce se va reface, îl voi testa chiar eu. Fizicul îl ajută, însă testul mentaleste cel mai dificil de trecut. Simt o mică durere în abdomenul meu şi îmi cobor privirea, așezându-mi ușor mâna peste pielea acoperită de bluza vişinie subțire. Oftez subtil și mii de alte întrebări îmi invadează mintea. O să-mi fie atât de greu dacă voi continua cu sarcina asta.

Motorul se liniștește și îmi dau seama că am ajuns la The Convicts atunci când îmi arunc privirea pe geam. Ies din mașină, ajutându-l pe Luke să coboare la rândul lui, în timp ce Cody încearcă să îl ajute pe Zayn, care abia se ținepe picioare. A slăbit mult, dar sunt sigură că se va reface acum că este din nou acasă.

Îi spun lui Cody să îl ducă pe Zayn la cabinetul medical din spatele garajurilor. Este, de fapt, un mic spital improvizat de noi, unde sunt tratați cei răniți.

Încep să merg pe urma lui Cody, însă Luke mă oprește și îmi spune că nu vrea sub nicio formă să îl duc acolo. Fără a mă contrazice cu el, îl duc în cabana mea, ajutându-l să se așeze pe canapea.

Îmi cere un cuțit, o brichetă şi un pansament uscat. Îi aduc tot ce îmi cere şi îl urmăresc atentă cum își scoate singur glonțul ce era undeva în lateral, aproape de şold. Presează pansamentul de zona aceea, oprind sângerarea, după care îl ajut să își pună și un bandaj ce va proteja cât de cât zona pentru a nu se infecta. S-a mișcat mai repede decât aş fi crezut, şi nu a scâncit mai deloc când fierul încins i-a atins pielea. Mă gândesc că probabil a trecut de multe ori prin situații asemănătoare și s-a obișnuit.

- Helena? Gândurile îmi sunt spulberate de o voce joasă care mă face să îmi închid ochii şi să înjur în șoaptă.

-------

încă un capitol de care am tras o groază, dar sper că vă place cât de cât. comentați, vă rog.
mulțumesc. vă iubesc. ♡