„Când el nu va mai fi optimist şi va înceta să mai spere că va fi bine, atunci toate îşi vor pierde echilibrul, aşa cum şi eu l-am pierdut pe el."
Ei sunt doi demoni, unul pur, iar celălalt dominat de răutate pură; blocați în același iad, însă ținuț...
Îmi întorc instinctiv capul şi văd postura impunătoare a lui Damon, apropiindu-se cu pași repezi de patul Helenei.
- Curva dracu, mi-ai omorât copilul înainte ca măcar să știu de el, Damon urlă şi dă să o atingă pe Helena, însă îl apuc de gulerul gecii sale, depărtându-l şi lipindu-l de cel mai apropiat perete.
- Cât de inconștient poți fi, idiotule? Cursa a fost ideea ta şi nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă stăteai în banca ta și o lăsai în pace. Tu ți-ai trimis copilul la pierzanie, iar ea e în starea asta numai și numai din cauza ta! Strig la el, uitându-mă cu coada ochiului la Helena care tresare speriată din cauza tonului meu ridicat. Îi dau drumul la guler, menținăndu-mi expresie pasivă. Ieşi, spun printre dinți, iar el îmi trimite o privire plină de ură.
- Altă curvă masculină care o să stea să se învârtă după fundul ăsteia, spune şi trece pe lângă mine, înghiontondu-mă cu umărul. Rămân în aceeași poziție până aud ușa închizându-se în urma lui. Mă apropii de patul în care se află Helena și îi zâmbesc stângaci, încercând să o fac să uite de cuvintele lui Damon. Ochii îi sunt roşii, iar câteva lacrimi încep să îi alunece pe obrajii îmbujorați. I le şterg cu degetele mari de la ambele mâini şi îi șoptesc să se liniștească, pentru a nu fi nevoie de intervenția unei asistente.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Nu îl cunosc, dar deja mi-am dat seama cât de prost e, nu are rost să plângi pentru cuvintele lui idioate, încerc să o încurajez, iar pe fața ei apare un mic zâmbet şters.
- Dar nu plâng pentru asta, Luke, Helena spune şi se ridică mai mult, rezemându-şi spatele de spătarul patului. Eu mi-am dorit să scap de copilul ăsta și acum îmi dau seama că ajunsesem să îl iubesc. Era o parte din mine, Luke şi ştiu că l-am pierdut, simt asta. Helena spune cu lacrimi pe obraji, mângâindu-şi în continuu abdomenul. Îl vreau înapoi! Helena își dă capul pe spate, suspinele ieşind neregulat pe gura ei.
Mă apropii mai mult într-o fracțiune de secundă și îi apuc capul între palmele mele, determinând-o să se uite în ochii mei. Degetul meu mare începe să se plimbe pe obrazul ei, iar frunțile ni se lipesc încet, respirațiile noastre pornind într-un sincron perfect după câteva secunde.
- Şhh, o să fie totul bine. Ai încredere. Suspinele i se domolesc, iar genele sale superioare se ridică, lăsându-i la iveală ochii de un căprui intens.
Helena's Point Of View
Ochii lui de un albastru deschis îmi transmit o stare de linişte, asemenea mării liniştite pe care obișnuiam să o privesc în copilărie, seara, când mergeam cu prietenii în diverse excursii. Mereu mi-a plăcut albastrul, pentru felul în care se poate preschimba din ceva liniştit în ceva imprevizibil ce abia așteaptă să se dezlănțuie.
Capul său se depărtează de al meu, iar mâinile sale parcă îmi iau toată căldura odată ce îmi părăsesc obrajii. Simt un gust amar in stomac şi mă uit ușor încruntată la el, simțind o mare nevoie de a primi atenție și afecțiune.
